Teen Press 
foto: Cătălina Cosma – colaborator foto
E iarnă… afară (nu mai) ninge ca în poveşti, iar noi stăm în casă (cârciuma din colţ) cu o ciocolata caldă (vin fiert) în mână şi ne gândim… ne gândim la sărbători, la cum e la munte, la ce facem la Revelion… la Moşu’. Când, brusc, ne întrebăm: „Da’ Moş Crăciun de ce e aşa? De ce e bătrân, are barbă şi burtă şi e îmbrăcat într-o roşie cu beteală?“.
Păi, pentru că… pentru că aşa e el din totdeauna. Dar… dar… cu toţii ştim cine e Moş Crăciun. Acel personaj cu burtă şi cioc nu e decât spiritul Crăciunului, un detaliu care, sincer, cred că ţine de fiecare. Ce vreau să spun e că ar fi mult mai „crăciunicos“ să ne închipuim fiecare un Moş Crăciun al lui. Poate că mie nu îmi place moşu’ ăla cu barbă şi burtică. Poate că pentru mine… Da, chiar aşa! Pentru mine Moş Crăciun ar trebui să fie mai, nu ştiu, mai atletic pentru că, vorba aia, duce dita’ tolba în spate. Apoi, ar trebui să fie super deştept pentru că trebuie să îşi calculeze perfect ruta… ca să nu mai spun de escaladă. El trebuie neapărat să ştie să coboare în rapel şi să fie un căţărător desăvârşit, pentru că altfel ar coborî pe horn şi nu ar mai putea urca la loc :-)).
Apoi… i-aş scoate burta aia facută de la berea de sărbători şi l-aş pune să lucreze la cadouri tot anul, nu cu o seară înainte. Şi, probabil, ar trebui să aibă şi el o familie… nu numai o soţie, care nici măcar nu ştim cum arată. Probabil că… DA! El ar trebui să fie un fel de Chuck Norris combinat cu originalul Moş Craciun, iar soţia sa să fie o bunicuţă drăguţă… Un fel de Madonna la 70 de ani. Şi parcă i-aş schimba şi culorile de la costum. Nu vreau să fie îmbrăcat în alb şi roşu, vreau să fie în roşu şi albastru, că Moşu’ meu e Stelist. Oare?
Oricum ar fi, Moş Crăciun e în fiecare din noi. Fie că mai credem sau nu în el, sunt de părere că spiritul Crăciunului trăieşte în fiecare. Iar Moş Crăciun ia 7 miliarde de forme, mai gras, mai slab, mai chipeş, mai rocker, mai emo… mai pe placul fiecăruia.
