Coffee & cigarettes

„Coffee and cigarettes, man, that’s a combination.“, îi spune Iggy Pop lui Tom Waits într-o cârciumă din California.
Regizat de Jim Jarmusch în 2003, „Coffee and cigarettes“ e un film alb-negru despre detaliu şi contrast. Alcătuit din unsprezece episoade puse cap la cap, filmul pune, pe rând, câte două personalităţi la aceeaşi masă şi le dă răgazul să discute nimicuri în ambient de fum de ţigară şi ceşti de cafea. Comod, uşor, boem şi totuşi banal, la asta se rezumă tot filmul- vorbăraie, ţigări şi cafea pe fundalul feţei de masă în carouri.

Acţiunea nu există. Umorul e negru, contrastele sunt multe, iar celebrităţile adunate atât din industria cinematografică, cât şi din cea muzicală, trebuie să se interpreteze pe ele însele. Asta mi-a plăcut cel mai mult, că „actorii“ îşi spun pe nume. Roberto Benigni, Steven Wright, Iggy Pop, Tom Waits, Jack şi Meg White, Bill Murray sunt doar câteva din numele alese pentru acest film. Cu ajutorul lor, Jim Jarmusch exploreză relaţiile interumane stabilite în banalul cotidian.

Dar dincolo de banal există totdeauna detalii. Tehnica de filmare alb-negru accentuează şi pune în contrast. Ţigările sunt albe, cafeaua e neagră, iar faţa de masă în carouri sugerează o tablă de şah. Discuţiile interminabile nasc idei şi argumente opuse. Oamenii sunt albi, oamenii sunt negri, iar muzica ce răsună din boxe poate fi specifică oricărei rase.

„Coffee and cigarettes“ e un film simplu şi puţin convenţional. E un şah verbal de o oră şi jumătate. Şi e un film la care chiar merită să te uiţi! Îl recomand în special iubitorilor de detaliu, dar merită văzut de orice fumător sau băutor de cafea!