Metro 2033 – dupa iarna (nucleara) se numara tunelele

de Emil Drăgănescu – redactor

Mda, încă de la început trebuie să spun că era cazul să mai aduc în discuţie un shooter. Şi când vorbesc de shootere mă refer la FPS-uri bătrâneşti în care ai arma în mână… o lunetă la ochi (şi nu între ochi, cum se întâmplă în cazurile nefericite) şi mulţi adversari „dăştepţi“. Ce ai putea vrea mai mult? Ah da! O poveste cât de cât interesantă un multiplayer OK şi o grafică oarecum potentă.

Ce nu o să vă spun este că review-ul acesta nu a fost plănuit bătrâneşte, ca în fiecare lună :-). Scriu aceste rânduri „datorită“ unui Trojan care mi-a corupt primul review la „Sins of a solar Empire“. Asta e – trebuie să-mi schimb antivirusul! Presat de deadline şi de împrejurări am ales pentru luna asta, ceva mai light. Strategiile mai pot aştepta.

Pe scurt, 4A Games (format din foşti membrii ai GSC – cei care ne-au adus genialul S.T.A.L.K.E.R.) au lansat adaptarea ludică a romanului cu acelaşi nume. Din câte am înţeles, cartea are foarte mulţi fani şi, mă gândesc, că de regulă adaptările venite de la ruşi sunt superbe. Cam aşa se întamplă şi cu acest joc.

Well, povestea: seamănă cu S.T.A.L.K.E.R. în privinţa catastrofei nucleare şi are cam acelaşi feeling produs de întuneric (că doar umbli pe la metrou, iar şobolanii sunt, de exemplu de dimensiunile cailor) şi cam atât. În rest nu regăsim asemănări majore. Bomba a făcut ce ştie să facă ea mai bine: şi anume… bum. A distrus Moscova, iar cei aflaţi la metrou în momentul nefericit au fost sigilaţi acolo, dar au supravieţuit. Unul dintre aceştia eşti chiar TU, pe numele de „fată mare“ Artyom, un tânăr de 20 de ani născut cu puţin timp înainte de „ză great bum“. Ai crescut în subteran şi ai rămas orfan. Tăierea legăturilor cu alte staţii de metrou (ce au devenit un fel de aşezări umane subterane) te face să pleci în quest-ul nobil de a afla ce s-a întâmplat, dar şi pentru a face o alianţă cu alte staţii. Totul pentru a combate un iminent dezastru provocat de mutanţii cei răi ce se învârt pe sub pământ.

Gameplay – ei bine aici lucrurile devin interesante… muniţie puţină, arme militare rare şi arme artizanale care riscă să facă mai puţin damage decât un bobârnac în moalele capului mutanţilor de trei ori cât tine. Adăugaţi la mix interfaţa zero. Fără bare de viaţă, fără nimic, să nu mai vorbim de faptul că dacă ieşi la suprafaţă fără masca de gaze sau cu ea crăpată, ai tendinţa să dai colţul în câteva secunde. Toate aceste indicii sunt integrate perfect în lumea jocului. Aşa că nu vor deranja ca în alte jocuri de profil. Uneori poţi chiar să afli câtă muniţie mai ai, doar uitându-te la armă. Că veni vorba de arme, balistica acestora e OK – fac, în mare, ce ar trebui să facă şi în realitate.

Ca şi în jocul mai sus menţionat (al celor de la GSC), ai posibilitatea de a-ţi achiziţiona arme noi pe… gloanţe (aceasta fiind moneda de schimb a jocului, nu-i deloc de mirare că niciodată nu o să ai foarte mulţi „bani“).

Sunt alternate foarte mişto momentele de explorare/găurit ţeste cu cele de respiro/interacţionat cu npc-urile. Grafica e în regulă, dar îţi va îngenunchea PC-ul dacă joci cu detaliile la maxim. Probabil, pe viitor, engine-ul va fi optimizat mai bine (sper).

Se observă o grămadă de „chestii“ dubioase la texturi, şi acest lucru îi afectează nota, dar compensează prin efectele de iluminare puse ca să redea atmosfera claustrofobă, de Rusia a viitorului post-apocaliptic – da! no glowing heads this time, provocate de de la bloom excesiv. Vă sugerez să-l încercaţi puţin şi în limba originală, pentru imersiunea mult mai profundă (asta dacă o înţelegeţi).

Per total, este un joc drăguţ, însă are micile neajunsuri care-l cam îngroapă. Unul dintre acestea este absenţa multi-ului, ce i s-ar fi potrivit ca o mânuşă şi i-ar fi prelungit durata de viaţă. Oricum, pentru că vine vara/vacanţa/timp liber mai mult aţi putea să încercaţi bâzdâgania nucleară, aici de faţă – nu aveţi ce pierde.

P.S.: Nu mă pot abţine să nu-i ofer o prajiturică iradiată hackerului care a inventat Trojenii.

Nota: 8.5