Arcania – Gothic 4

Logo_Rubrica_Games

de Diana Popa – colaborator
foto: capsulecomputers.com.au

Seria Gothic, producţie Pirhana Bytes, a fost întotdeauna un nume apreciat în industria jocurilor, cu atât mai mult cu cât a revoluţionat genul; multe dintre RPG-urile care s-au lansat după 2001 au urmat acelaşi tipar: „Gothic-ul“. Ăsta ar fi şi motivul principal pentru care seria a mers mai departe, aduncând încă două sequel-uri şi expansion-urile lor.

Ca orice minune, însă, nu a durat mai mult de trei titluri. În ciuda faptului că Gothic 3, împreună cu mult iubitul Comunity Patch lansat ulterior, a atins măcar mare parte a aşteptărilor publicului, developerii au decis că e cazul să încheie seria aici şi să se odihnească bine mersi în pace. JoWooD Entertainment nu a fost de acord.

Aşa se încheie povestea celor două companii care au creat Gothic-ul. Cum JoWooD a rămas cu drepturile de autor, au decis că seria mai poate da încă un titlu (îndoielnic). În 2008 a fost anunţat al patrulea sub numele de „A Gothic Tale“. După multe mutaţii s-a ajuns la titlul final, „Arcania – Gothic 4“.
Până în preajma lansării, majoritatea lucrurilor pe care developerii le-au dezvăluit despre joc au fost strict legate de grafică. Dubios, însă atunci când a fost lansat demo-ul am văzut şi de ce: versiunea beta dădea pe-afară de bug-uri. Când a apărut pe piaţă nu a mai avut nici o scuză.

arcania-gothic

În colaborare cu Spellbound Entertainment, JoWooD a reuşit, cu o eficienţă nemţească, să smulgă tot ce făcea din Gothic o serie memorabilă: povestea captivantă, personajele bine definite, atât grafic cât şi din punct de vedere al animaţiei şi al voice acting-ului, sistemul simplist, dar de bun gust de combat care dădea jocului acel iz de action, diversitatea lumii, quest-urile şi deciziile care influenţau definitiv plot-ul etc. etc.

arcania-gothic-4-screenshot-01

Toate astea au fost înlocuite cu un personaj principal menit să ducă mai departe tradiţia (a se citi stereotipul) eroului „John Doe“, plecat de pe o insulă, chitit pe răzbunare. De-a lungul jocului quest-urile devin lineare; nu mai există decizie bună sau decizie rea, există doar două moduri de a face un singur lucru. Nici unul nu afectează câtuşi de puţin mersul lucrurilor. De asemenea, apar şi personaje matusalemice ca Gorn sau Diego, practic toată gaşca veche, care parcă seamănă, dar nu răsare; puse doar ca să menţină legătura cu Gothicul de altă dată, animate repetitiv şi sec. Nici replicile nu mai sunt atât de bune, de bine plasate cum erau înainte. Umorul a devenit aspru şi parcă greu de distins, aducând mai mult a glume de armată, la care râzi forţat.

Sistemul de combat a fost redus şi el, de la combo-uri simple, dar folositoare şi bine gândite, la un hack and slash monobutonic împotriva unor inamici controlaţi de un AI mai prost decât prevede legea.

În ciuda abundenţei plantelor şi a substanţelor bizare pe care le poţi folosi ca ingrediente pentru alchimie sau fierărie (etnobotaniceee!), produsele îndeletnicirilor cu pricina sunt complet inutile. Bye-bye permanent effect potions!

Skill point-urile sunt şi ele la fel de inutile, fiind mult mai uşor să abuzezi de un singur buton al mouse-ului. Nu ai nevoie de absolut nimic în plus faţă de un paloş sănătos ca să îţi opreşti adversarii.

Singurul lucru lăudabil ar fi grafica, drăguţă în sinea ei, datorită sfântului vison engine 8, însă prea încărcată cu efecte (când ţi-e lumea mai dragă, plouă!), fiind o încercare slabă de a distrage jucătorul de la celelalte detalii ale jocului. Şi aici se putea mai bine!

Un joc slab, vândut pe spinarea primelor trei titluri. Nota: 5

Recommended Articles

4 Comments

  1. Suna bine review-ul, dar este destul de tehnic, informativ si fara prea mult sentiment. (celalt tip scria mai interesant )
    … incearca niste sarcasm, ironie, batjocura, ceva acolo, cat sa atraga si sa te faca sa citesti cu mai mare placere articolul 😀 )

    Iti dau dreptate pt joc. E de cacao la capitolul poveste si rupe hardul la cerinte si ai punctat bine chestia asta. “The Nameless Hero that killed the Sleeper and defeated the dragons”, acum e vai de capul lui intr-o continoare a povestii putin cam (foarte) dezastroasa :)).

    Mult spor pt viitorul articol si mai experimenteaza niste tehnici de atras cititorul 🙂

    1. Hey,
      Mersi mult pentru comment si pentru critici 🙂
      E adevarat, Emil scrie mult mai bine pentru ca face asta de mult timp. Nu am vrut sa fortez nota chiar de la primul review 🙂
      Multumesc pentru incurajare anyway 🙂

  2. Mda multam pentru laude. O mica observatie… e “continuare”, dar sunt sigur ca e un type-o. Speram sa ne ridicam in continuare la inaltimea asteptarilor:)

  3. mă pi* pe Arcania Gothic 4 cred ca deabia o asteptat sa scape de pirantha bytes

Leave a Reply

Your email address will not be published.