Socialul de la pagina 5: Zambiti, va rog!

socialul_5

de Vladimir Pogonariu – redactor

Mergând în fiecare zi cu mijloacele de trasport în comun, în general, iau contact cu o mulţime de oameni. Şi, ca un om normal, mă apuc şi eu să trag concluzii. Şi ştiţi ce am remarcat? Că nu mai avem pic de vlagă în noi. Mă uit în primul rând la mine, apoi, în jurul meu. Şi constat că nu mai avem puterea de a zâmbi.

Peste tot pe unde mă uit, nu văd decât feţe triste. Feţe îngrijorate, feţe stresate, feţe mohorâte. Singurii care par să mai zâmbească sunt copiii mici; şi tot ei sunt cei care îi fac pe alţii să zâmbească. În rest, văd în fiecare zi aceleaşi feţe lăsate, aceleaşi capete plecate, aceleaşi căşti înfipte în urechi, aceiaşi oameni fără viaţă în ei. Am înţeles şi am simţit: viaţa e grea. Dar oare cât de grea poate să fie? Atât de grea încât să ne smulgă şi zâmbetul de pe faţă? Nu prea cred.

Încă o chestie pe care am remarcat-o, mai ales la noile generaţii (pe lângă lipsa poftei de viaţă), este şi lipsa de respect (nepăsarea). Multă, foarte multă lume acum nu mai respectă nimic. Şi aici mă refer îndeosebi la generaţiile contemporane, cei care acum au 13, 17, 20 de ani. Mulţi nu mai ştiu ce e respectul; multora nu le mai pasă de nimic. Trec pe lângă nişte lucruri de parcă nici nu ar fi. Fac anumite lucruri fără să se gândească la repercusiuni. Aruncă o hârtie pe jos fără să se gândească la faptul că pe acea hârtie poate nu o va strânge nimeni şi că va declanşa un efect de domino: dacă cineva vede o hârtie pe jos, nu o ridică, va arunca şi el, pentru că, nah, şi ăla a aruncat. Aducând acest banal aspect la un nivel marco al societăţii, pot observa că aşa ne autodistrugem, aşa ne facem singuri rău.

Şi probabil că acum vă întrebaţi ce legătură au zâmbetele cu nepăsarea şi cu autobuzul?! Păi, e simplu! Cei care sunt posomorâţi sunt aşa pentru că îi lăsăm noi să fie aşa. Pentru că noi nu facem nimic ca să îi ajutăm sau să ne ajutăm pe noi, ajutându-i pe ei. Eu propun: fie că suntem în autobuz sau pe stradă, fie că suntem singuri sau cu cineva de mână, să aruncăm câte un zâmbet persoanelor triste sau îngândurate.

Alegeţi să vă pese! Alegeţi să zâmbiţi şi să uitaţi de griji!

Recommended Articles

16 Comments

  1. Oamenii care nu zâmbesc nu sunt mereu trişti sau îngânduraţi. Doar pentru că nu zâmbesc nu înseamnă că nu sunt fericiţi.

  2. @vladimir preferi zambete false in locul fetelor noastre reale?

  3. Eu azi am plecat foarte vesela inapoi spre casa, deci am zambit tot drumul. Ca reactie, totii oamenii s-au uitat dubios la mine, probabil intrebandu-se “ce-are si nebuna asta de zambeste asa singura?”.

    1. As prefera sa fiu fericit si sa fiu considerat nebun decat sa fiu trist si sa fiu considerat normal.

      1. @ Marius :)) De acord.

      2. Pai nu m-a deranjat, doar ca mi s-a parut trist ca oamenii au vazut zambetul meu ca fiind ceva ciudat.

  4. Da, e ceva tipic societatii noastre, insa ai sa vezi ca adolescentii o data ce se intalnesc cu un prieten or sa inceapa sa zambeasca, sa vorbeasca etc. Si in ratb majoritatea sunt batrani, care isi duc vietile de pe o zi pe alta, e normal sa nu ii vezi zambind. Dar eu una nu m-as incumeta sa-i arunc un zambet cuiva trist, ori o sa creada ca ma bucur de suferinta lui, ori o sa creada ca sunt eu fericita, primul lui gand va fi, uite ma altii o duc bine, iar eu…nu voi primi un zambet inapoi, asta e sigur.

    1. N-ai de unde sa stii daca vei primi un zambet inapoi sau nu, depinde de ce persoana dai.

      Da, poate unii vor gandi “ce fericiti sunt ei, asa eram si eu candva” (daca esti impreuna cu cineva si sunteti fericiti, cu zambete pe fata si vorbiti)

  5. Pogonariu Vladimir

    @ ramona
    Nu e vorba de zambet fals sau adevarat… e vorba ca nu stim sa ne mai bucuram de nimicurile vietii. Nu stim sa trecem cu fruntea sus si zambetul pe buze peste o chestie grea. Subliniez, trebuie sa invatam sa ne bucuram de nimicurile vietii. XD

  6. Viata e prea scurta pentru a o irosi pe lacrimi amare..

  7. eu nu arunc gunoaie pe strada doar pentru ca vad o alta persoana facand acelasi lucru. si sincer acum, chiar te’ai apleca dupa hartia aia pe care, pana la urma, a pus mana un necunoscut, riscand sa contactezi vreo boala sau ceva?..

    1. Pogonariu Vladimir

      hmm… probabil ca da… daca vrem sa fim cat de cat civilizati trebuie sa facem si asta from time to time :D. Eu mai strang in clasa, par example, hartiile de langa cos, pentru ca unii nesimtiti le arunca pe langa. Si daca te speli pe maini dupa ce iei respectivul gunoi de pe jos, nu cred ca e vreo problema :D. Totusi, haideti sa ne pese de locul in care traim :D. Ce ziceti?

      1. sincer… nu cred ca tu, daca vezi o persoana aruncand un servetel in care tocmai si-a suflat nasul, pe strada, o sa te apleci dupa el 🙂

        1. Pogonariu Vladimir

          hmmm :)) ok.. asta nu as face… dar as putea sa il trag de manecuta si sa ii zic ceva :D. Ca o chestie… eram cu un prieten pe strada… si un tip isi plimba cainele… Animalul isi face nevoile in mijlocul drumului… la care amicul meu se duce la el si il roaga sa ii ridice cainelui “dejectiile” de pe sol… pentru ca nu e tocmai civilizat. Ce a urmat presupun ca stii… Tipul, care era un domn mai in varsta, i-a zis vreo doua [legate de caratul pungutelor, sau atingerea “chestiilor” facute de animal], dar s-a simtit cu musca pe caciula. 😀 Ideea e aceeasi… putem schimba ceva. Totul e sa vrem 😀

        2. Nu, dar poate o sticla (din plastic) de suc poate tot o ridici si o arunci la gunoi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.