Teen Press 
De câte ori nu te-ai ofticat pentru că ai luat 9.40 în loc de 9.50? De câte ori nu ţi-a venit să te dai cu capul de tot ce te înconjoară şi e mai tare, pentru că nu te-ai făcut înţeles? Dar te-ai oprit vreodată să te întrebi: „De ce?“? Pentru ce atâta agitaţie?
O să sune filosofic, şi poate este, dar tu, ca om, eşti cantitate neglijabilă în Universul ăsta atât de mare, căruia nu-i ştie nimeni nici începutul, nici limitele, nici regulile.
Sunt miliarde de miliarde de planete, de forme de viaţă. Nu vom fi atât de aroganţi încât să credem că suntem singuri în lume. Poate că sunt „n“ planete ce seamănă sau chiar sunt identice cu a noastră. Poate sunt „n“ fiinţe ca tine, ce-ţi seamănă leit la fizic. Dar în funcţie de câte variante de planete există, tot atât variază şi „tu“-ul pe care îl poţi regăsi acolo. Poate pe o altă planetă eşti mai îndrăzneţ şi îi poţi zice profei de istorie că îi stă naşpa cu fusta aia maro, sau colegei de clasă că o placi. Sau poate pe un alt corp ceresc eşti varianta lui Einstein, sau ai miliarde de fani. Poate aici nu e decât o variantă a ta, care face parte dintr-un tot mult mai complex. Şi aşa stând lucrurile, pentru ce te-ai mai agita, dacă, oricum, eşti prea mic pentru Universul ăsta?
Da, OK, poate o să descoperi vindecarea cancerului, poate o să smulgi de la chitară tot ce are ea mai bun sau poate vei fi doar tu, şi asta va fi suficient. Dar cu ce scop? Oricum, Universul îşi va urma calea lui, cu, sau fără tine.
Vizualizează Terra din spaţiu. Oare crezi că de acolo se vede ce freză nouă ţi-ai tras, ce privire pătrunzătoare ai aruncat, sau ce eforturi ai depus într-un anume sens? Crezi că stelele nu se vor mai naşte şi nu vor mai muri dacă tu nu „reuşeşti“ în viaţă? Bine, deşi şi aici putem duce o întreagă dezbatere: ce înseamnă să reuşeşti în viaţă? Dacă mă întrebi pe mine, înseamnă ca la sfârşit, când ai ieşit din joc, să nu rămâi cu lucruri fizice pe care nu ai loc să le iei cu tine, ci cu amintiri, experienţă, părere de rău, durere, dar şi cu drăgălăşenie, modestie şi linişte.
Morala acestor rânduri? Chill out (na!, că vorbim şi limbi străine!) şi să ai curajul să spui tuturor ce ai de spus, pentru că nimeni nu ghiceşte în stele.
