Am observat cu toţii importanţa gesturilor în discuţiile noastre. De câte ori nu ne-au ajutat gesturile să răspundem unor întrebări fără ca măcar să deschidem gura? De câte ori nu am descifrat răspunsul celuilalt în gesturi şi nu în cuvinte? De câte ori gesturile ne-au dat de gol adevărata intenţie, pe care voiam să o ascundem prin cuvinte?
Pentru a descifra mai uşor cele şase emoţii primare, Paul Ekman ne vine în ajutor, specificând semnalele emoţiilor pe faţa individului. Astfel, furia se manifestă prin subţierea buzelor, o uşoare ridicare a nărilor şi încordare la nivelul frunţii; dezgustul se manifestă prin ridicare nasului, astfel încât să se realizeze închiderea nărilor, colţurile gurii sunt lăsate în jos, iar ochii se închid; la frică, ochii se măresc, se observă încruntarea sprâncenelor şi o uşoară deschidere a gurii; la fericire, ochii sunt mici, apar riduri în jurul ochilor şi nelipsitul zâmbet; pentru tristeţe, toată faţa este lăsată, ochii, gura, sprâncenele sunt în jos; surpriza este ilustrată prin mărirea ochilor, ridicarea sprâncenelor şi deschiderea gurii. Aceste emoţii primare se manifestă şi prin alte semnale, ca: gesturi la nivelul corpului, modificarea respiraţiei, vocii sau bătăilor inimii.
Cercetătorii germani au realizat un studiu asupra gesturilor folosite pentru a „agăţa“ pe cineva. Şi dacă tot am ajuns aici, am o întrebare pentru voi „Cine agaţă de fapt: fata sau băiatul?“. Dacă răspunsul vostru este băiatul, în continuare voi încerca să înving această concepţie.
Într-un local, fata este cea care observă băiatul care îi place şi se foloseşte de diferite gesturi pentru a-i atrage atenţia. Ea poate râde, dansa sau scăpa ceva pe jos pentru a atrage atenţia. După, verifică dacă a reuşit, uitându-se la băiat. Dacă acesta o observă şi o priveşte, ea şi-a atins scopul şi trece la a doua etapă: interesul. Astfel, îşi manifestă interesul şi încearcă să-i stârnească şi lui interesul. Ca gesturi, se pot observa trecerea mâinii prin păr, jucatul cu părul, ridicatul sprâncenelor sau renunţarea la un articol vestimentar şi apoi, ca răspuns, are loc un joc de priviri între cei doi. Inconştient, el îi poate imita gesturile, îşi poate trece mâna prin păr sau poate ridica sprâncenele, pentru a-i arăta că şi el este interesat. După se trece la partea a treia: manifestarea dorinţei. Pentru aceasta fata îşi muşcă buzele, mângâie obiecte din jurul ei, îşi muşcă degetul. După acestea urmează acţiunea. Abia acum băiatul preia controlul şi se îndreaptă către ea.
Închei acest articol despre importanţa gesturilor în viaţa noastră prin rezultatul unui studiu care spune că 7-10% este proporţia în care ne influenţează cuvintele, 10-30% proporţia în care ne influenţează limbajul paraverbal, iar 60-80% reprezintă influenţa non-verbalului asupra noastră.
sunt curios de ce fata mangaie obiecte sau isi musca degetul 😀
Bine spus: cateodata putem exprima unele sentimente mult mai bine prin gesturi decat prin vorbe. Legat de acest subiect a aparut de ceva timp o carte foarte interesanta la Editura Trei intitulata “Cartea gesturilor” de Peter Collet. Eu zic ca este foarte interesanta si merita citita.
P.S Ma bucur ca a aparut in sfarsit un articol pe aceasta tema.
Cartea cred ca a aparut si la promotie cu Gazeta Sporturilor. Daca iti place subiectul acesta, iti recomand sa citesti ceva si de Paul Ekman.
Multumesc pentru feedback! O sa ma mai documentez despre aceasta tema si o sa revin cu un nou articol.