AVC: Colinda, ma!

avc mery mada

avc mery mada

de Maria Cârstian – redactor

Mie, una, îmi place foarte tare să merg la colindat. Nu de alta, dar mă binedispune. Cred că e primul lucru care îmi place la iarnă, după vinul fiert şi după ziua mea (сă-s născută în zodia Săgetătorului).

De ce ai merge la colindat? Pentru că e o activitate colectivă a naibii de amuzantă! Ai nevoie doar de haine groase, de câteva foi cu versuri şi de câţiva prieteni entuziaşti. Se presupune că toată lumea e mai bună şi mai înţelegătoare de sărbători, aşa că nu trebuie să te îngrijorezi dacă n-ai voce. Sunt foarte mulţi oameni dornici să te audă colindând, chiar dacă colinda ta-i afonă. Iar de locatarii care nu se simt mai binevoitori de Crăciun şi care nu aprecizază colindătorii de orice fel, nu trebuie, de asemenea, să te temi, pentru că aceştia oricum n-or să¬-ţi deschidă uşa.

Dar se găsesc întotdeauna mulţi oameni care să-ţi deschidă, iar unii dintre ei chiar te pot lăsa plăcut surprins. Pe parcursul anilor mei de colindat, mi-a fost dat să întâlnesc oameni foarte calzi şi drăguţi; oameni care au reuşit să păstreze pe bune tradiţia şi spiritul sărbătorilor de iarnă – şi nu la modul ăla fanatic, cu multe icoane şi Iisus pe pereţi, dar cu miros de cozonac bun şi colaci făcuţi în casă. Odată am primit în schimbul colindelor un coş (mai mic, bineînţeles) plin de colaci, turtă dulce şi c-un cozonac destul de măricel. Altă dată, un moşuleţ tare de treabă ne-a dat vin fiert în sticle de Fanta la jumate. Şi pentru oamenii ăştia aşa de cumsecade, pe care îi vezi că se bucură sincer când le bat nişte puştani la uşă, pentru ei chiar merită să mergi şi să cânţi colinde din tot sufletul.

Dar şi eliminându-i pe aceşti oameni din ecuaţie – oameni pe care, recunosc, mai rar îi întâlneşti -, tot reuşeşti să strângi după un colind o colecţie considerabilă de covrigi, nuci, portocale, ciocolată şi multe altele – elemente totuşi importante pentru o nutriţie sănătoasă. Şi pentru că trăim într¬-o lume modernă, colindele îţi asigură şi nişte bani de buzunar. Sumele primite diferă de la un apartament la altul, dar după colindat, totalul este aproape mereu satisfăcător – rareori am auzit pe cineva să se plângă că a strâns prea puţini bani la colindat.

Şi dacă tot am ajuns la subiectul ăsta, lăsaţi-mă să vă spun că eu nu văd mersul cu colindul ca pe o formă de cerşit. Bun, mergi din casă în casă, din uşă în uşă, cânţi şi apoi primeşti portocale sau bani. Dar în acelaşi timp împarţi cât de puţin spiritul de sărbătoare. Şi ştiu că asta sună foarte ca un clişeu, dar e adevărat. Voi, când auziţi colindătorii prin bloc sau în faţa casei, nu simţiţi măcar un picuţ că se apropie Crăciunul? Iar unii colindători ajung să presteze în adevăratul sens al cuvântului. Spre exemplu studenţii ăia cu super voce care se adună în holul blocului şi încep să cânte un „Trei Crai de la Răsărit“ mai ceva ca Madrigalul – сum să zici că ăia cerşesc, domnule?! Fie ei studenţi la muzică sau teologie, tot colindători se numesc.

Sunt mulţi care privesc mersul la colindat ca pe o simplă ocazie de voie bună. Banii vin aşa, doar ca un plus. Şi asta în cazul în care vrei să primeşti bani. De multe ori am ajuns să cânt pe stradă, prin parcuri, în troleibuze şi chiar în baruri, fără să cer vreun ban. Eram cu câţiva prieteni, oamenii ne ascultau, ne plăceau (cântam şi bine, e-adevărat), dar le precizam înainte de toate că nu vrem bani. Atunci oamenii ne dădeau ori ciocolată, ori mere din alea nebune coapte cu scorţişoară de se vând iarna prin parcuri, ori acadele, ori ce mai găseau ei prin zonă. Asta pentru că, pur şi simplu, voiau să ne dea ceva. Aşa îşi arătau aprecierea faţă de noi şi era drăgălaş. La fel, nici puştiului care-ţi vine la uşă nu eşti obligat să-i dai ceva. Dar dacă totuşi vrei să o faci, poţi să i deschizi uşa după ce a colindat şi să-i dai un bănuţ. Că puştiul nu ţi se bagă în suflet şi nici nu¬-ţi întinde mâna – rămâne la latitudinea ta de-i deschizi sau nu! Şi de-asta consider eu că mersul la colindat nu-i deloc cerşit.

Dacă aţi mers măcar o dată să cântaţi colinde prin vecini ştiţi la ce mă refer. Şi ştiţi şi cât de amuzant poate să fie. Poţi să-ţi iei unul sau mai mulţi prieteni, puteţi să aveţi sau nu voce, nu contează. Contează să prestaţi aşa cum ştiţi voi, să vă simţiţi bine şi să răspândiţi iz de sărbători pe oriunde treceţi. Iar apoi, după ce vremea de colind a trecut, după ce nu vă mai simţiţi degetele de la picioare de la atâta mers prin zăpadă, după ce aţi răguşit şi v-aţi obosit toate corzile vocale, puteţi să vă cinstiţi şi voi ca tot omul, din banii strânşi la colindat, c-un vin fiert! Că după o seară întreagă de mers prin frig şi chiciură, zăbava într-un local călduţ alături de prieteni, tare frumos s-arată! Şi uite aşa mersul la colindat te binedispune şi mai tare.

Şi, în fond, ce e colindul? E o tradiţie şi o ecuaţie din care toată lumea iese fericită şi-n care buna dispoziţie primează!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.