Despre fulgii din palma ta

Despre fulgii din palma ta

Despre fulgii din palma ta

de Ilinca Papari – colaborator
foto: Ioana Muntean – fotoreporter

Iarna nu este un anotimp. Iarna este o stare. Iarnă e atunci când fericirea încetează şi începe pacea. Iarna nu bem bere, iarna bem ciocolată caldă sau vin fiert. Berea e de vară.
Aşa şi fulgii de decembrie nu trebuie să fie doar zăpadă. Celor ce nu le place frigul se pot gândi la altceva.

Mie nu-mi place frigul. Prefer să îmi imaginez că nu ninge cu apă îngheţată; pentru mine ninge cu fulgi de musli cu bucăţi de ciocolată din nori roz de vată de zahăr. De ce nu fulgi de zăpadă? Pentru că fulgii de zăpadă dispar prea repede. Am prins câţiva fulgi în palmă când a dat prima zăpadă. Întotdeauna mi-am imaginat că atunci când cad, fulgii cad şi ei într-o formă. Ştiu că ei cad din nori în mod dezordonat, dar şi asta e tot un fel de formă, una dezordonată. S-au topit înainte să apuc să clipesc.

Drumeş zicea că unele întâmplări mărunte din viaţa noastră, în loc să ni se şteargă din minte îndată după săvârşirea lor, printr-un inexplicabil joc al funcţiei perceptive, ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină şi limpezime atât de neaşteptate în ceea ce priveşte detaliile, încât depăşesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta.

Fulgii aceia reprezentau una dintre întâmplările mărunte din viaţa mea, întâmplare care nu a putut rămâne întipărită în memorie printr-un inexplicabil joc al funcţiei perceptive, pentru că s-au topit prea repede. Tocmai din cauza asta funcţiile mele perceptive sunt indignate şi îmi doresc să ningă cu fulgi de musli şi bucăţi de ciocolată.

Şi fulgii din palma ta?
Probabil totuşi dormi şi te visezi în altă lume.
Fulgii din palma ta sunt unici. Picăturile de apă pot cristaliza într-un infinit de forme.
Fulgii din părul tău, fulgii de pe paltonul tău, fulgii de pe nasul tău, dar mai ales fulgii din palma ta sunt cei mai importanţi. Se agaţă de degete şi pentru că dau de căldura palmelor se topesc pe nesimţite. După rămân nişte urme, nişte dâre de apă ce se scurg de pe palmele tale. Picăturile de apă se evaporă la un moment dat şi atunci nu mai rămâne nimic.

Între timp poate că fulgii din palma ta s-au aşezat în formă de bastonaş sau poate că s-au aşezat în formă de inimioară şi tu nu vei fi ştiut niciodată, pentru că sunt fulgi de zăpadă… şi se topesc.

Poate că se aşezaseră în formă de triunghi şi tu nu vei ştii niciodată.

Aşa şi fulgii din palma mea s-au topit. Aveam senzaţia că începuseră să cristalizeze în forma acelor două cuvinte, am un lapsus acele două cuvinte care chiar nu îmi vin deloc în minte acum pentru a ţi le putea reproduce. N-am fost suficient de atentă să văd fulgii înainte să se topească. Mă uitam la cerul meu cu nori de vată de zahăr roz, printre care zbura un stol de păsări rătăcite. Cam târziu pentru vremea lor. Zburau în formă de „V“ .,,V“ de la „vară“.

Şi atunci fulgii din palma ta mă vor duce cu gândul la vară, când în locul lor se aflau fire de nisip.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.