Ține capul sus și luptă pentru visul tău!

[fsn_row][fsn_column width=”12″ margin=”{#fsnquot;right#fsnquot;:#fsnquot;15px#fsnquot;,#fsnquot;left#fsnquot;:#fsnquot;16px#fsnquot;}” font_size=”16px” column_style=”light”][fsn_text]

Ai simțit vreodată că ai nevoie de o pauză? O pauză de la tot ce înseamnă școală, viață socială și responsabilități. Ei bine, eu am avut nevoie de asta. Probabil fiecare are nevoie de o escapadă, un loc de refugiu în momentele în care simțim că cedăm. Aceasta este viața noastră, a liceenilor: astăzi simțim că zburăm, apoi ne trezim la pământ, înfrânți de notele mici, de relațiile eșuate sau de prieteniile rupte. Când toate aceste lucruri apar în viața noastră, ce avem de făcut? Cum putem să continuăm să ținem capul sus și să ne urmăm visul?
Eu tocmai am descoperit remediul. Am trecut recent prin toate aceste situații. Am luat note mici, am avut relații eșuate și mi-am pierdut prieteni dragi. În ciuda acestor eșecuri, am reușit să țin capul sus și să-mi amintesc că nimeni nu îmi poate distruge visul pentru care lupt sau starea de zi cu zi. Ce am făcut? M-am refugiat în brațele bunicilor. Am plecat pentru o zi la țară, la bunicii mei pe care nu îi vizitez prea des. Ce poate fi mai frumos decât o zi în care să îi ajuți pe bătrânii tăi, o zi în care să le povestești tot ce ai făcut de când nu v-ați mai văzut, o zi în care să te simți iubit? Bunicii sunt întotdeauna acolo, când simți că nimeni nu îți mai este alături; ei nu te judecă, ci doar te ascultă cu ințelegere.
Apoi a urmat acel apus frumos pe care l-am văzut din curtea lor; acel apus care îți amintește de perioada copilăriei, când tot ce făceai era să bați mingea afară până se însera, când nu aveai griji și responsabilități, când timpul nu îți era inamic și când tot ce voiai era să dureze cât mai mult vacanța de vară. Am retrăit toate acele momente și, pentru câteva minute, am meditat la tot ceea ce fac în viața de zi cu zi. Am realizat că aceste responsabilități sunt minore, având în vedere viața care ne așteaptă după liceu. În concluzie, de ce să fim triști în perioada superbă a adolescenței, când vom putea fi cu adevărat triști atunci când vom realiza că suntem adulți?

Text de Vlad Ionescu; foto: Pexels

[/fsn_text][/fsn_column][/fsn_row]

Leave a Comment