Editorial [fsn_row][fsn_column width=”12″ margin=”{#fsnquot;right#fsnquot;:#fsnquot;16px#fsnquot;,#fsnquot;left#fsnquot;:#fsnquot;15px#fsnquot;}” font_size=”16px” column_style=”light”][fsn_text]
Azi e luni și te văd pe tine. Totuși, nu număr secundele și nici minutele până la întâlnirea noastră, nu uit de mine, mă pierd în noi. Secretul meu? Te am deja lângă mine. Citind asta mintea îți zboară instinctiv, fără nicio ezitare, la acea persoană. Numele-i șoptit printr-o suflare și-a găsit casa pe buzele tale, și-a făcut loc în inima ta. Nu este cale de întoarcere și nici loc de scăpare. Oricât de tare ai încerca să te împotrivești sentimentelor, nu reușești. Iubirea este o emoție mult prea puternică pentru a i te putea împotrivi. Elibereaz-o. Este ca un foc ce arde incontrolabil, maiestous, neatins de nimeni și de nimic. Ca un alai de fluturi mândri ce plutesc intr-o caldă zi de vară, ca un roi de albine ce poartă pe aripile lor o vrajă, o vezi, o simți. E totul. Eziți să crezi că este adevărat, încerci să te ascunzi de ceea ce simți. Cu toate acestea, îi auzi vocea în melodia ta preferată. Apusul este pictat in culorile ochilor ei, florile de toamnă îi poartă mirosul. Începi fiecare zi cu ea, făcandu-te să zâmbești incontrolabil in timp ce oprești alarma la șase dimineța. O vezi printre rândurile cărților pe care le citești și în oamenii pe care îi întâlnești. Iubirea față de ea, față de cel sau care îți fuge printre gânduri înainte să adormi, este împrejurul tău la fiecare pas. În lumea ta s-a produs o schismă; zilele vieții tale se împart în înainte și după. Înainte credeam că voi rămâne un simplu muritor, pășind timid prin Univers, urmând cu grijă fiecare pas, dar apoi ai apăut tu, dulce voce căreia i-am dat glas. Atunci când iți este dor, privește în jurul tău. Privește-te pe tine căci radiezi a fericire. În copilărie obișnuiam să mă tem de lacrimi. Refuzam să plâng oricât de tare mă durea julitura din genunchi, oricât de frică îmi era de înțepătura unui ac. M-am înconjurat de un zid construit cu prejudecăți ce se înălța puțin câte puțin cu fiecare zi ce trecea, crezând că sunt puternică. Tristețea, dorul, durerea, toate acestea trebuie experimentate. Numai depășindu-le crești și devii mai bun. În viață fiecare stare trebuie trăită, indiferent de frica pe care o simți lăsându-o să te acapareze. Protejandu-te de dezamăgiri și de eșecuri uiți de fapt să trăiești. Fii purtat de dorința sufletului tău, ascultă-te. Nu îți pot promite o eternitate și nici luna de pe cer, întrucât faci ca timpul meu să se măsoare în stele căzătoare-secunde veșnice cu sclipiri neașteptate. Lasă-ți dragostea să zburde, acceptă inimă că ești fericită. Curaj. Vezi, până și fluturii roiesc in jurul tău.
Text de Cătălina Dobre
[/fsn_text][/fsn_column][/fsn_row]
