Editorial [fsn_row][fsn_column width=”12″ column_style=”light” margin=”{#fsnquot;left#fsnquot;:#fsnquot;17#fsnquot;}” background_color=”#ffffff” style=”display: block;” padding=”{#fsnquot;left#fsnquot;:#fsnquot;15#fsnquot;}”][fsn_text]
Tu la ce te gândeşti prima oară când auzi ,,Vama’’? Nopţi albe? Nisip fin?
Vama Veche este staţiunea tinerilor; locul unde ne îndrăgostim prima dată; locul unde fiecare răsărit este special. Vara trecută am fost pentru prima dată acolo, după ce prietenii mi-au spus cât de minunat era totul, de la oameni și până la atmosferă. Dimineţile şi serile în Vama Veche sunt diametral opuse: dimineaţa există o stare de calm, de meditaţie, ce te încarcă cu energie, iar seara, tinerii se adună în discoteci şi dansează până la răsărit. În Vamă, am realizat că nu merită să te schimbi pentru nimeni şi nimic, pentru că trebuie să fim noi înșine, unici şi minunaţi în felul nostru.
Timpul trece rapid, deciziile trebuie luate la fel de rapid, iar clipele trebuie trăite. Vama te face să-ţi dai seama că ai o singură viaţă de trăit şi că nu trebuie să o iroseşti. Acolo, vei sta la taclale cu oameni complet necunoscuţi, ca şi cum aţi fi prieteni vechi. Vei petrece fiecare răsărit pe plajă, tremurând de frig. Vei suna acasă pentru că ai rămas fără bani. Vei bea multă cafea, pentru a nu rata nicio petrecere. Vei mânca pe unde apuci și ce apuci. Iar în cele din urmă, te vei simţi ca acasă.
Text si foto de Ana Dumitru, elevă la Școala Centrală din București
[/fsn_text][/fsn_column][/fsn_row]
