Teen Press 
foto: Maria Chiorean – colaborator foto
Nu am înţeles niciodată de ce profesorii ne dau atât de multe teme. În generală, profa de matematică ne corecta atunci când spuneam „temă pentru acasă“ şi „temă de vacanţă“, argumentând că „tema este temă şi locul unde o scriem ne priveşte“.
Pentru că mă plâng de mormanele de teme în care mă scufund de ani întregi să vă zic de unde a început şi mania asta de a scrie despre ele.
Joi este ziua în care se adună cele mai „pline“ materii. La economie ai studiu de piaţă, la matematică mii de pagini de rezolvat, la română de citit romane şi de făcut demonstrări. Când mergi pe stradă le abandonezi, discuţi cu prietenii tăi despre cu totul şi cu totul altceva. Ce pana mea! Doar ai terminat cu orele pe ziua de azi. Iar din vorba în vorbă, vă gândiţi să mergeţi să mâncaţi o pizza (asta fiind pe la ora 13). La ora 18 ajungi acasă, trânteşti manualele în sertar şi ieşi afară cu gaşca (doar ai fost la şcoala, nu?). Te întorci pe la ora 22, obosit(ă) şi nici nu arăţi vreun semn de remuşcare pentru temele abandonate.
Vineri, altă zi, alte materii. Italiană, latină şi altele. După ele (parcă ar fi legate una de alta) vine şi setul de teme: să analizezi cutare cuvânt, să traduci cutare text ş.a.m.d. Ajungi acasă şi te gândeşti că totuşi vine weekend-ul, deci nu e bai dacă laşi temele încă o zi.
Sâmbătă, te trezeşti şi tu ca omul la 12 şi te iei cu altele: cumpărături, calculator, reviste, jocuri, orice altceva în afară de teme. Adormi relaxat(ă) că ai petrecut o zi perfectă.
Duminică, vrei nu vrei, trebuie să îţi faci ghiozdanul şi când deschizi sertarul dai de ciumă. Temele astea afurisite nu or să se facă singure şi te hotărăşti că cel mai bine ar fi să te apuci de ele.
Pui manualul de română într-un colţ, pe cel de matematică în altul, latina deasupra şi alte patru pe jos. Acoperit(ă) de atâtea cărţi nici nu şti cu ce să începi. Prinzi un manual la nimereală şi te apuci de scris.
Una câte una, temele se dizolvă şi îţi spui fericit(ă) că asta a fost!
Când te întinzi în pătuţul tău pufos te gândeşti ce liber(ă) eşti acum că ai scăpat de griji. Dar… realizezi că fericirea asta nu va dura decât o noapte, pentru că mâine o vei lua de la capăt, cu aceleaşi griji, dar teme diferite.
:))) m-a amuzat copios acest articol. Imi amintesc si eu cu groaza de temele din liceu. De cele facute si cele ignorate. De pedepse pt “fara tema”, de profii ce nu le pasa, de cele cateva teme chiar dragute si de multe teme inutile.
iar ca raspuns la statementul-intrebare din prima linie a articolului, cred ca dau atata teme din obisnuinta. Din inertia sistemului.
Bafta la scoala!
P.S. (pt redactie): multumesc pentru invitatie si pentru timpul minunat petrecut cu voi!
Sa zicem ca ai avut o tenta de umor, dar vag deslusita. Este ca atotdatul mass: “Luni ma gandesc sa am duc la scoala, dar marti este zi libera, deci miercuri deja ma gasesc la mijlocul, iar cand ma uit la joi, imi dau seama ca vineri este sfarsitul de saptamana, astfel ca ce sa caut in weekend la scoala.” In concluzia-mi, doua aspecte care nu arata bine: incepi cu o idee si sfarsesti prin a spune “ce bine ca mi-am facut temele, dar vai, de maine va fi la fel”, denota inconsistenta. Apoi, al doilea aspect, lipsesc luni, marti si miercuri. Am inteles, nu sunt zile “pline”, dar nu ai timp in cursul lor sa-ti faci temele pentru joi? (e retorica, deci nu raspunde la ea)
:*:*:*:*
pupicii erau pentru paul 😉
faza cu “dai de ciuma” e bestiala:)))
Mie mi se pare chiar foarte tare compunerea ta.Reflacta total realitatea si viata de adolescent si chiar m-am recunoscut in voerbele tale.
:-bd
:-bd
:-bd
sooper tare:)))
“realizezi că fericirea asta nu va dura decât o noapte, pentru că mâine o vei lua de la capăt, cu aceleaşi griji, dar teme diferite.”:-bd
foarte misto. din pacate ai dreptate. si scriu aceste mici cuvinte stand la calculator in loc sa-mi fac temele sau sa invat pt teza. dar ce conteazaaa ,mai e si duminica ;))