Teen Press 
foto: Bianca Oprea – colaborator foto
Am observat că, de obicei, persoanele care nu au nimic special în ceea ce priveşte fizicul – şi psihicul – încearcă să epateze prin inteligenţă ori, în anumite cazuri, înţelepciune.
Zi de zi intru în contact cu astfel de persoane. E de ajuns să schimb două vorbe cu respectivul(a) şi îmi dau seama. De obicei, când mă simt uşor jenată în preajma unui om, simţind că nu pot să mă deschid, nefiind deci eu însămi, din start îmi dau seama că în jurul lui pluteşte o aură fie de perfidie şi perversitate, fie de ipocrizie.
De-a lungul a vreo doi ani mi-am îmbunătăţit calitatea de a detecta astfel de persoane şi, deci, să le evit fără a mă lăsa influenţată de energia lor negativă.
De ce nu poţi fi pur şi simplu direct? Să spui ce gândeşti, nu ce ai vrea să audă lumea de la tine? Aşa, e foarte uşor să afirmi zeci şi zeci de lucruri, doar pentru că îţi sună ţie bine sau pentru că ştii că aşa vei impresiona.
Mă întreb, ipocriţii de speţa asta, au o urmă de identitate a lor? Sau sunt o corcitură de păreri furate, dorinţe neîmplinite şi minciuni? Pe scurt, da, sunt de obicei nişte frustraţi, dar incredibil de maleabili. Îşi schimbă tot timpul părerile, în funcţie de interlocutor, fiindcă vor să facă o impresie impecabilă.
Să fim serioşi, până la urmă totul se află. Refuz să cred că lumea e atât de obtuză şi oarbă încât să nu observe, totuşi, când o persoană este falsă.
Să vă mai spun un lucru. De obicei stereotipul ăsta pare să fie puternic şi încrezător în forţele proprii. Nu e aşa! De ce? Simplu! Doh! Atunci de ce credeţi voi că se străduiesc atât de mult să lase impresia ideală, de persoană perfectă? Le pasă enorm de mult de impresia pe care o lasă.
Nu sunt puternici deloc. Le lipseşte încrederea în sine, altfel nu le-ar mai fi teamă să se arate aşa cum sunt!
Ideea e următoarea: în cele din urmă îşi pierd cumpătul şi ,,dau p-afară“. De cele mai multe ori dorind să fie perfecţi, ajung să devină nişte critici rataţi, vrând să impresioneze minţi la fel de luminate ca ale lor – pe naiba! Aşa că, o dau în bară!
Cu timpul ajung să domine persoanele slabe, fără personalitate, sau care doar cred în masca lor de ,,duri“.
Trist e că tocmai astfel de persoane ajung undeva în frunte, în funcţii înalte de unde pot face mult… bine, dar doar pentru ei.
Am uitat să spun că sunt groaznic de individualişti? Nu cred în prietenie? Iar în cazul în care cred în această valoare, a prieteniei, de obicei îşi ,,racolează“ o persoană mai slabă ca ei, care să îi divinizeze mereu şi mereu, periindu-le ego-ul iar… şi iar. Adeseori, sunt înconjuraţi de multe persoane. Şi, mai des, aceste persoane le complimentează, însă nerespectându-i în niciun fel.
Sunt subiect de bârfe şi se simt chiar bine când le stârnesc. Arma cea mai puternică împotriva lor – căci ei vor să stârnească valuri, să se facă auziţi – este să îi ignori. Aşa ar fi ideal. Dar uite că e cam prea greu…
Ca încheiere, ţin morţiş să citez pe cineva: „I’d rather be hated for who I am, than loved for who I’m not“. Kurt Cobain.
True, isn’t it?…
Un articol destul de bun pentru a fii publicat intrun ziar sau o revista.
Am crezut ca superficialitatea exista numai in SUA si tarile vest Europene dar se pare ca Romanii nu se abtin nici de la preluarea unei asemenea prosti.
In fine, bun articol si o fotografie interesanta.
Un articol de toata jena. Incepi pin a-ti insirui o parte “ilustra” de calitate morala, de spirit fin observator. Ca s-o zic asa, guess what?!, nimanui nu-i pasa de tine intr-un articol.
Apoi, mai afla ceva, “libertatea de opinie” inseamna a-ti schimba opiniile in functie de ce se intampla in jur si sa nu ramai incastrat in propria realitate. Astfel ca ipocriti asa am fi cu totii.
Inteleg critica, dar cand e cu folos, iar tu aici ataci ceva , iar cei care vor citi vor crede ca nu vorbesti despre ei. Eu sunt ipocrit, nu sunt la fel ca toti ceilalti, nu le impartasesc opiniile mereu si ma schimb dupa ce aflu lucruri interesante in jur. Ipocrit numeste-ma, dar nu cand nu sti lucruri fundamentale.
Titlul foarte bun, dar articolul este de o superficialitate crasa.
intr-un articol subiectiv[ca in cazul celui de fata] chiar ne pasa de cel care il scrie:)) hihihi….. the article really screams the truth 🙂
Asemenea persoane exista printre noi, si vor exista intotdeauna, iar eu sunt una dintre ele intr-o masura mai mare sau mai mica.
Am o rugaminte..defineste cuvantul “fals”. Probabil ai incercat asta tot articolul, dar pe mine nu m-ai convins.
Daca iti este antipatica o anumita persoana, ce trebuie sa faci? Sa o iei la bataie? Sa ii spui in fata ce crezi despre ea (evident o sa o jignesti in ultimul hal daca persoana iti este antipatica)? Nu mai bine o perii putin (daca este un coleg de exemplu, si mai trebuie sa stai cu el ceva timp, sa va intelegeti cat de cat ok, indiferent cat de mult l-ai urî tu pe respectivul), sau daca nu trebuie sa stai langa ea prea mult timp, o ignori si gata? Suntem oameni, gandim, nu actionam instinctual, si lasam tot adevarul sa iasa afara, trebuie sa stim cum sa pliem lucrurile astfel incat sa fie totul bine, atat ptr noi, cat si pentru ceilalti din jurul nostru.
Sunt impotriva barfei de cand ma stiu. Prefer sa ma plictisesc, decat sa deschid gura sa barfesc, sa ma amuz. Dar ce pot sa faca oamenii daca nu au subiecte de discutie? Discuta si ei ce vad prin jur…cu ce haina noua a venit x, cat s-a mai ingrasat y….etc.
Si orice om are o doza de egoism, sau sunt “groaznic de individualişti” dupa cum ai spus tu.
De ce? Raspuns simplu. Pentru ca asa este omul dintotdeauna. Ca sa nu mai zic ca societatea de astazi te obliga sa fii asa. Inveti la scoala pentru tine, gasesti un job ptr tine…etc. Nu faci astea, mori, pentru ca nimeni nu o sa aibe grija de tine, eventual parintii. Iar prietenii? Cati sunt adevarati? Cum poti sa fii 100% sigur ca cineva iti este un bun prieten? Nu poti. Trebuie sa nu depinzi de nimeni, sa incerci sa fii pe picioarele tale, asta am invatat eu in astia 17 ani, si cu cat cresc, cu atat ma conving mai mult de acest lucru.
Faptul ca o persoana incearca sa se afirme prin inteligenta e un lucru rau? Inteligenta spune multe despre acea persoana.
Eu una nu am suficienta incredere in mine. Sunt constienta de lucrul asta, si imi este greu sa o capat deodata. Nimeni nu are incredere deplina in el, oricine are un punct slab. Dar ce pot sa fac? Ii observ pe cei din jurul meu si incerc sa iau de la fiecare ce consider eu ca e bine. Inca invat si inca imi formez personalitatea, este normal sa oscilez dintr-o parte in alta.
Si mi se pare normal sa vrei sa atingi perfectiunea. Evident, niciodata nu o sa reuseasca cineva acest lucru. Insa perfectiunea prin definitie inseamna ceva bun, inseamna ceva inalt. Tot omul aspira spre a fi mai bun, spre inalt. Chiar daca nu ajungi niciodata, trebuie sa incerci, pentru ca pe parcurs vei avea numai de invatat si de castigat experienta.
Atunci, de exemplu, de ce sa incerci sa tratezi cosurile de pe fata? Lasa-le asa, oricum fata nu va fi niciodata perfecta. De ce sa te ingrijorezi ca ai mancat prea mult? Lasa, mananca cat vrei, oricum nu vei avea niciodata corpul perfect. De ce sa mai inveti la scoala? Lasa, ca oricum nu vei sti totul.
Sper ca m-am facut inteleasa.
Sunt de acord cu punctul tau de vedere, cum am mai spus, in tot omul se regaseste ceea ce ai spus tu, insa incearca sa privesti din toate unghiurile problema.
Am citit mai multe articole aici, si mi se pare mie, sau toata lumea vine revoltata de undeva unde a asistat la nu stiu ce lucru (cel mai probabil de la liceu) si isi varsa nervii, gandurile, scriind articole pe site?
Articolul este foarte subiectiv, problema este obiectiva.
Daca Afroditele si Adonisii se pot culca pe a lor frumusete….ceilalti prin ce naiba sa iasa in evidenta ?
Ce trebuie sa faca daca nu au nimerit si ei ceva gene mai bune ?
Cumva spui tu bine ce spui…doar ca ai bagat cam multe caractere …are stereotipul tau dubla personalitate? tripla poate? cred ca usor confunzi lucrurile…e doar o parere….ipocritii sunt acei frustrati care sunt falsi….si iti dai seama foarte repede de ei, nici nu ai nevoie de experienta…pt ca atunci cand face ceva , acel ipocrit, nu o face intr`un mod foarte relaxat….si o face gresit, iti dai seama imediat ca nu e el….asa ca, bine ar fi sa te uiti un minut la un individ sa`ti dai seama cat de fals e….a, si nu faceti confuzie…daca stii sau crezi ca stii bine un om, si e OM, nu`ti schimba parerea daca acel OM va avea o zi proasta si va face un gest necugetat, e om pana la urma, suntem supusi greselii din nastere…asa ca, nu judecati sa nu fiti judecati ! acceptati pe cei de langa voi asa cum sunteti pt ca atunci cand tu te vei uita in oglinda vei vedea un munte de defecte , pe care toti ceilalti din jurul tau ti le accepta. 😉
p.s. imi place incheierea, e unul din citatele mele favorite !
merci de feedback roberto!:)
Pe mine personal mai impresionat foarte interesant. Tine-o toat asa.bafta
sper ca ti`am largit usor “orizoantele” 😛