Ne ascundem…

ne_tot_ascundem-stoian_andreea-colaborator_foto-teenpress-

de Cristina Dinescu – redactor
foto: Andreea Stoian – colaborator foto

Ne ascundem… Nu toţi, nu mereu, dar o facem! Zic noi, pentru că, probabil, şi ţie ţi se întâmplă la fel. Sau poate nu.

Când? Atunci când trebuie să îndepărtăm „un strat de superficialitate“, astfel încât lumea să ne cunoască mai mult decât atât. Cum? Prin ceea ce spunem, facem, lucruri care nu întotdeauna reflectă ceea ce am dori cu adevărat. De ce? Sincer, nici eu nu ştiu. Probabil din cauza faptului că reacţiile celor din jur, în anumite situaţii, ne-au făcut să ne simţim penibili, fără nici o importanţă. Astfel, unii şi-au creat o lume în care accesul este restricţionat, dar în afara căreia încearcă să pară reci, distanţi, ca şi cum nimic nu i-ar putea afecta.

Şi încă ne ascundem… De ce nu ne băgăm picioarele în toate şi în tot şi să strigăm cât ne ţin plămânii ceea ce simţim, ceea ce vrem? De ce nu sărim în sus de bucurie atunci când buna dispoziţie ne iese până şi prin pori? De ce nu cântăm la ora 2 noaptea atât de tare încât să ne bată vecinii în ţeavă? Pentru că nu vrem să fim criticaţi pentru reacţiile spontane, demente, cele care vin într-adevăr din suflet. Pentru că se pare că este un obicei foarte răspândit să-l arăţi cu degetul pe cel care trăieşte din plin, care se bucură de nimicuri, care iubeşte, care ştie să profite la maximum de fiecare moment. Iar aşa cum vedem, ne ascundem de cei care se uită urât la noi, dar, în acelaşi timp, ajungem să ne ascundem de prieteni. Pentru toate momentele în care simţim că trăim cu adevărat, n-ar trebui să plecăm urechea la comentariile răutăcioase.

Desigur, acum unii ar putea spune că cei care nu sunt în stare să fie ei înşişi sunt laşi sau ipocriţi, dar de laşitate nu are rost să vorbim, pentru că fără frică n-ar exista curaj…

În orice caz, există momentul fiecăruia, un moment în care nu-ţi mai pasă de ce cred ceilalţi şi faci cum te duce mintea (sau inima). I’ve been there!

Recommended Articles

8 Comments

  1. Si articolul dorea sa spuna… ce? Alt articol din categoria “na, ce ce mi-a trecut prin minte”. Nu are pic de coerenta si o lipsa acuta de originalitate. Cumva tema a fost “ipocrizia din jur”? Ca am vazut mai toate ultime 5-6 articole pe tema asta, ce nu ne place la cei din jur.

    Adevarul doare, si asta ar trebui s-o stie toti ipocritii care contesta aceasta sintagma. Nu spunem tot ce gandim, pentru ca am spune si adevarul. Ne ascundem pentru ca lumea nu vrea tot ce avem. Uau, elucubratii mai multe ca aici, si tratate asa serios, nu vezi prea des.

    Sa anunti cand te apuci de scris ceva mai serios.

  2. Intrebare: Ce legatura are poza cu tema articolului?

    1. Parerea mea: Un partty animal ce incearca sa adopte un anumit stil doar pentru a fi placut de fete sau de anturaj, cand el este cu totul altfel.

      In general pozele au o semnificatie, sunt ca o metafora, nu trebuie sa arate neaparat direct un mesaj ci sa-l descoperi. Aici intra gandirea in joc 😛

  3. Sunt sigur ca scopul ei in viata ca si al multora de pe aici este sa-ti satisfaca tie dorintele si sa te anunte de indata ce scrie ceva pe placul majestatii sale :))

    Eu unul vad in articolul asta mai mult un indemn catre “Fii tu insuti si traieste-ti viata”. Personal cred ca ne petrecem mai mult timp din viata incercand sa parem ceva ce nu suntem decat sa fim noi insine. Iar asta e trist.

    Totusi gasesc si eu un fel de contrazicere in articol ce-i distruge mesajul, si aici ma efer la ultimele 2 paragrafe ce pur si simplu plafoneaza ideea de mai sus. 😛

    PS: Trebuie neaparat sa vedeti filmul “The Invention of Lying”

    1. bine spus:)

  4. Cristina Dinescu - redactor

    Buna, Razvan! Imi pare rau ca acest articol nu este pe placul tau, dar ce sa facem?
    “De multe ori, din cauza feedback-ului pe care ne gandim ca-l vom primi, nu facem ceea ce ne dorim.” – cam asta este ideea. Intr-adevar, in ultimele 2 paragrafe m-am contrazis!:D

  5. @Robert
    Stii bine ca eram ironic cu enuntul din final. Iar daca tu vezi ceva, eu vad ceva, deja parca nu mai vad un articol, ci mostra de literatura. Nu putem fi ceea ce vrem sau suntem, pentru ca societatea ne cere dupa anumite standarde, si-n definitiv, cum suntem noi? Noi oricum invatam de mici cum ar trebui sa fim, deci care “noi cei cu adevarat”?

    @Cristina
    Noi nu facem nimic, doar tu incearca sa nu mai iei si reiei si rereiei idei de multi folosite ca “traieste clipa!”, “fii tu insuti!”. Deja sunt redundante subiectele astea, plictisitoare si pline de stereotipuri. In rest n-am ce zice, doar ca daca subiectul e prost, atunci totul e.

  6. @adda, bai, adica party animal! nu te maia scude, iesi si tu din casa, distraza te ! ca n ai 90de ani!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.