Teen Press 
foto: Ana Diaconu – fotoreporter
Scriu articolul ăsta în timp ce ştiu că în Piaţa Constituţiei cântă Hatebreed, o trupă de hardcore din America, cu o activitate de mai bine de 17 ani. Pentru cei care ştiu despre ce vorbesc, înteleg că nu este doar o trupă.
Da! Aş fi dat bani să mă duc în a treia zi a festivalului, dar a trebuit să-mi stabilesc nişte priorităţi. Aşa că mi-am dat toţi banii pe concerte la care mă simt ca acasă. Nu e o scuză că i-am mai văzut o dată pe Whitesnake şi pe Judas Priest live, dar, pur şi simplu, am zis că trebuie să aleg. Am ales să renunţ la ei.
Îmi aduc aminte când a venit AC/DC la noi şi au cântat în deschidere Down. Nici acum nu pot să trec peste uimirea şi plăcerea pe care le-am avut când i-am văzut pe Phil Anselmo şi Rex Brown (ex – Pantera) cântând pentru noi, românii, aducând o jumătate din ce a fost trupa Pantera, în faţa noastră. Întrebarea e: cine ştia ce se întâmplă pe scenă? De ce mamele îmi spuneau să nu mai ţip că se sperie copiii? De ce nu am putut să mă caţăr pe cineva ca să văd mai bine? Pentru că toţi au venit la spectacolul AC/DC. La fel mi-e teamă că s-a întâmplat şi la Rock the City: maximum 20% au ştiut de Hatebreed, dar nu au putut să se manifeste printre oameni care nu ascultă aşa ceva. Restul au venit să se iubească pe Whitesnake şi să-i mai vadă pe monştrii de la Judas Priest.
Am vrut să mă duc să stau la gard. Am renunţat. Am zis că, dacă tot atâtea trupe mari ne iau în vizor, poate o să am şansa, cât de curând, să merg la un concert la care headlineri să fie Hatebreed şi/ sau Down!
Încetul cu încetul mă conving tot mai tare că merită să dai bani pe concerte underground, unde simţi că trupele cântă special pentru tine, unde nivelul empatiei din public este foarte ridicat, de unde ieşi rupt. E adevărat că merită să vezi legende pe scenă. Dacă stai lipit de gard sau în fața scenei, eşti cel mai fericit. Dacă nu, te chinui să-i vezi motorul lui Rob Halford, te chinui să-i vezi mişcările lascive ale lui Coverdale (care şi-au cam pierdut graţia) şi îţi cenzurezi manifestările, trăirile.
Sunt sigură că a fost un concert excepţional, nici nu avea cum altfel. Problemele sunt în public. De ce nu m-am dus la Rock The City? Pentru că încă eram ruptă după concertul Malevolent Creation şi am rămas cu reacţia incredibilă a fanilor. Pentru că bani nu aveam. Pentru că în 2008 am dat 75 lei pe Judas Priest, respectiv pe Whitesnake şi am stat în faţă. Pentru că mă oftic că nu am putut să văd asemenea trupe în culmea gloriei lor, alături de un public care îşi lasă grijile acasă.
Nu mi se pare ok ca ai renuntat la o dorinta de-a ta, din cauza altor persoane. Daca o sa faci asa de fiecare data, unde o sa ajungi?
Idioti sunt peste tot, uneori poti sa ii eviti, alteori nu, iar daca tu simti nevoia sa tipi, sau sa canti versurile impreuna cu trupa ta preferata care concerteaza live, do it! Arata-le ca ai venit sa te distrezi, nu doar sa asisti din lipsa de alta activitate. Iar mamele sa-si lase copii acasa. Canta trupa mea preferata, deci tip cat vreau. Nu-ti convine, muta-te!
calitatea publicului a fost ultimul motiv pentru care nu m-am dus. de fapt, nici nu e un motiv, ci mai degraba o consolare si o nemultumire in genere.
si totusi, indiferent cat de mare e spiritul asta cu “tip cat vreau, muta-te daca nu-ti convine” (asta incerc sa fac de fiecare data) te cam saturi, nu poti sa ii ignori pe toti. in orice caz, multumesc pt feedback