Teen Press 
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă sunt drăguţi şi ajută în dreapta şi în stânga, imediat vor fi ajutaţi şi ridicaţi în slăvi. Dar realitatea e alta, oricând te poţi trezi cu „o palmă peste ochi“, din senin, fără să fi făcut ceva rău. Unii dintre aceşti oameni care se cred victime, ori dau vina pe cine nu trebuie, ori se plâng în dreapta şi în stânga cerând explicaţii. Care e treaba, oameni buni? Treziţi-vă la realitate! Nimic nu e bun şi frumos în lume sau poate fi, dar ţine foarte puţin.
Un exemplu bun ar fi acela când oamenii îşi doresc cu tot dinadinsul să facă rost de ceva sau să primească ceva. Dacă atunci treaba ia o întorsătură urâtă, ei caută repede un vinovat şi încep să-l toace. Păi e frumos aşa? Cum e posibil să te duci la cineva şi să îi zici: „de ce mi-ai făcut mie asta?“, „că eu nu merit…“, şi alte tâmpenii din astea, poate nici eu nu merit să mă toci la cap. Eu la cine să mă plâng? Şi aşa lumea se umple de plângăcioşi.
Un lucru tare drăguţ ar fi dacă am lăsa toate prostiile la o parte şi ne-am trăi viaţa fără să ne facem atâtea probleme. Un lucru interesant ar fi să începem un exerciţiu prin care să încercăm să nu mai băgăm în seamă toate lucrurile neplăcute care ne dau bătăi de cap. Uşor, uşor, ne-am detaşa de probleme şi nu ne-am mai încărca negativ. Până la urmă, de ce ne facem probleme pentru ce a trecut? De ce vrem să îndreptăm ce a fost dacă nu trebuie şi nu mai contează de acum încolo?
Unii chiar vor să arate că orgoliul le-a fost rănit, ca să atragă atenţia şi fac morală unuia şi altuia să arate că sunt superiori şi nobili. Chiar când ai impresia că ai o relaţie frumoasă cu aceea persoană, tocmai atunci îşi dă arama pe faţă. Aşa că genul ăstora de oameni e bine să le zici „pa“ cum ai văzut că dau semne de un astfel de comportament.
Permanentul ofensat îl întâlneşti zi de zi printre cei de lângă tine. Chiar dacă vrei să-l ocoleşti, îţi intră în suflet şi se ţine scai de tine. Crede că este cel mai bun prieten al tău şi îţi vrea numai binele. Dar dacă stai să te gândeşti, îl porţi în spate. Oricât de bine intenţionat eşti, el are senzaţia că îl „înjunghii pe la spate“. Planurile pe care ţi le propui să le duci la bun sfârşit sunt subminate de grija „plângăreţului“, care crede că ideile sau activităţile pe care le-ai realizat sunt, de fapt, furate de la el. Tot ceea ce este bun la alţi crede că, de fapt, sunt ideile lui şi el ar fi trebuit să se bucure de realizările tale.
Nu întotdeauna viaţa poate fi împărţită la doi. Oricare dintre noi are şi împliniri şi nereuşite şi trebuie să căutăm să rezolvăm lucrurile negative, analizând lucrurile încă o dată.
Ţap ispăşitor poate fi oricare dintre noi. Dar, uneori, să dai vina pe alţi, să le pui în cârcă lucrurile care nu merg bine celor din jurul tău şi să te plângi mereu, poate să te facă să-ţi pierzi prietenii, să nu mai fi un bun coleg, să-i oboseşti pe cei din jurul tău. Poţi să rişti să fii singur chiar atunci când ai nevoie de ajutor pentru faptul că ţi s-a pus eticheta omului mereu nemulţumit care caută nod în papură prietenilor.
Vina o porţi chiar tu, fii un om deschis şi ia, de exemplu, pe cel de lângă tine care ştie să sară în ajutor, să spună un cuvânt bun şi este mereu cu zâmbetul pe buze.
