In pana de inspiratie? Fa un dus!

Am un prosop înfășurat în jurul corpului, părul ud, lăsat pe spate și sunt gata de scris.

Inspirația ne lovește în cele mai nepotrivite momente, asta e clar. Și când spun nepotrivite, mă gândesc la străzi aglomerate, ore de matematică, în duș, și chiar atunci când privești pe geam dintr-un autobuz supraaglomerat, iar tu ai prins ultimul scaun din colț. Și poate că atunci când am spus „duș“ deja ai schițat un zâmbet gândindu-te la geamul tău aburit, plin de semne trase cu degetul.

Dar de ce în duș?

Nu prea se mai folosește cuvântul „Evrika“ – acum, se folosesc mai mult „da, frate“, „bines“, „sunt cel mai boss“ etc.-, dar atunci când îl auzim, mulți dintre noi ne gândim la tipu’ ăla care alerga pe stradă când a descoperit nu știu ce teorie importantă. Dacă încă nu ai aflat povestea, e vorba despre Arhimede care, în timp ce stătea în cadă, și-a dat seama că, lăsându-se mai adânc în apă, nivelul ei crește. El a fugit gol din cadă pe străzile orașului țipând „Evrika!“ adică: „Am găsit!“

Acum, să trecem peste această poveste foarte captivantă de cultură generală și să fim sinceri: câți dintre voi nu ați avut un sentiment cel puțin asemănător când ați ieșit de sub jetul fierbinte al dușului?

Mintea omului asociază dușul cu un loc intim. Un loc în care putem pierde timpul cât vrem în intimitatea noastră, fără să fim deranjati de niciun factor extern. Și dacă noi ne gândim cu ce șampon să ne spălam mai exact, subconștientul nostru sapă adânc și scoate la iveală problemele noastre personale iar, uneori, chiar și rezolvarea acestora. Relaxarea dată de duș în sine ne face să avem altă perspectivă asupra acestora. Eu cred că inspirația și revelațiile în general vin când ne așteptăm mai puțin, iar dușul pot spune că este un loc nu prea previzibil.

Ca să facem lucrurile puțin mai dramatice, poți să te gândești mai simplu la duș ca la un separator de lumea reală, un portal. Acolo ești doar tu și cu persoana ta, tu și cu gândurile tale ce se limpezesc odată cu deschiderea robinetului. Atunci când intră în duș, cei mai mulți se așteaptă să ia o pauză de la tot ce se întâmplă după ușile cabinei. Subconștientul nostru însă nu doarme niciodata. Sunt unii care își reiau tot ce au avut de făcut în acea zi. Cei care fac duș dimineața devreme – pe care îi respect pentru că sunt suficient de trezi încât să nu confunde săpunul cu șamponul sau să se șteargă cu prosopul altcuiva- se gândesc la ce temă au amânat zile întregi și prin care ore de curs trebuie să supraviețuiască. Seara în schimb, între două șamponări, își aduc aminte ce au de pregătit pentru următoarea zi.

Deși ne oferă idei super, cabina de duș nu este un loc prea bun pentru a le nota, nu? Aici, depinde de la persoană la persoană. Unele sar din duș și își pun repede prosopul pe ele mai încrezătoare ca niciodată, mulțumindu-și că au avut ideea respectivă. Alții, mai rămân în duș poate încă pe atât, asumându-și riscul de a rămâne în cap numai cu fragmente semnificative din ideea nouă și cu o factură mai mare la apă. Mai sunt și persoanele creative ce mâzgălesc geamurile aburite, dar nu știu cât de bine merge tactica asta.

În final,vă îndemn să faceți duș! (pentru protecția voastră, dar și a noastră). Mai ales când te surprinzi singur cu o foaie în mână pe care nu știi ce să scrii. Sau în fața unei probleme „de nerezolvat“. Sau după o oră lungă de alergat…

Ah, și dacă nu ai duș, nu uita că Arhimede a descoperit teoria într-o cadă, so that will do just perfect.