Spui ca ei, dar mai faci ca tine?

Spui ca ei, dar mai faci ca tine?


Spui ca ei, dar mai faci ca tine?

de Irina Constantin – colaborator
foto: Sergiu Mitrescu – colaborator foto

Stabilim de la bun început că fiecare dintre noi este influențat în mod direct sau indirect. De când suntem mici, ne sunt băgate în cap unele chestii, fie că vrem, fie că nu. Cât timp există familie, anturaj, școală sau liceu, nu ai cum să scapi neatins.
Unii dintre noi susțin sus și tare că ei nu se lasă purtați de val, că nu vor intra niciodată în turmă. OK, sunt acei oameni care încearcă să se ferească de părțile negative ale așa-numitului „a peer pressure“, adică efectul celor din jur asupra unei persoane.

În mod normal, fiecare grup are regulile și „traditiile“ sale. Unii cântă la chitară în parc, alții cutreieră noaptea prin cluburi. Unii croșetează, alții hrănesc veverițe (?!). Vrei să te încadrezi undeva? În situația asta, trebuie să ai și tu, la rândul tău, propriile reguli. Dar dacă ele nu corespund cu ale celorlalți? Ori cauți altceva, ori apare momentul în care încerci să te convingi că hrănirea veverițelor este mai interesantă decât croșetatul, căci nu toate grupulețele sunt considerate șmechere, iar majoritatea este anti-croșetat. Și atunci, omul ajunge să hrănească veverițe împreună ceilalți, deși când ajunge acasă, parcă ar avea chef să croșeteze o pereche de șosete. Totuși, aruncă ghemul de lână și se îndreaptă spre veverițe. De ce? Pentru că își creează impresia că doar așa poate avea o poziție socială decentă.

Ceea ce vreau să subliniez este că prea multe persoane renunță la o parte din personalitatea lor în favoarea unor stereotipuri superficiale și fac lucruri pe care nu le-ar fi încercat niciodată, toate astea pentru a impresiona și de dragul unei imagini false pe care și-o creează. Mentalitatea lor este simplă: „dacă nu fumez, nu beau, nu ascult X gen de muzică și nu mă îmbrac cu haine de la firma Y, sunt un fraier“, așa că preferă să se conformeze standardelor impuse de „cei pricepuți în domeniu“. De ce am prefera să fim plăcuți pentru ceea ce, de fapt, nu suntem? De ce nu ne-am comporta natural în fața celorlalți? Pentru că oamenii superficiali din jurul nostru să admire falsitatea de care dăm dovadă? Nu, mulțumim!
Rămâne la latitudinea fiecăruia dacă își calcă pe principii pentru a se integra într-un grup sau dacă spune un „nu“ hotărât și pleacă mai departe. Să fim serioși, cu toții ne putem găsi locul undeva. Nu este deloc necesar să renunțăm la noi înșine pentru a deveni cineva pentru ei.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.