Home, sweet home

de Ruxandra Şiclovan – colaborator
foto: Andreea Stoian – fotoreporter

Dacă stăm bine să ne gândim, ne petrecem aproape întrega viaţă învăţând. În şcoala generală, la care ne înscriu ai noştri, la liceu, la facultate (unde însă se presupune că faci ceea ce îţi place), chiar şi atunci când vrem să ne angajăm (sfaturi de la colegii cu mai multă experienţă etc).

În România, chiar dacă te pricepi într-un anumit domeniu, rişti să nu îţi găseşti loc de muncă. Doar sunt atâţia oameni care au profesat timp de ani întregi şi acum nu mai găsesc locuri de muncă. Vouă vi se pare corect? Mie nu! Atâţia ani în care înveţi şi cu ce te alegi? Cu statul pe bară? Şi, probabil, cu oftica la vederea faptului că în locul tău intră altcineva cu un nivel de pregătire mai scăzut, dar care a ajuns acolo unde este prin intermediul oamenilor pe care îi cunoaşte.

Noi, tinerii din ziua de azi, sau ca să nu fac generalizări, mulţi dintre noi, nu mai învăţăm aşa cum învăţau ai noştrii. Oare de ce? Aş putea spune că noi avem mai multe activităţi cu care să ne ocupăm timpul cum ar fi implicarea în voluntariate şi proiecte, însă nu ştiu dacă acesta este principalul motiv. Timp îţi găseşti să faci tot ce vrei, dacă ţi-l organizezi într-un anumit fel. Probabil principalul motiv ar fi că mai aflăm şi noi de la televizor nedreptăţile care se comit, din câte se pare, din ce în ce mai mult. Ce chef să mai ai să înveţi din moment ce ţi se taie avântul la remarcarea anumitor fapte, care se petrec la noi în ţară? (Bine, de învăţat trebuie să înveţi pentru tine, însă există şi lucruri care te demoralizează, nu?).

Mulţi dintre noi, după ce termină liceul, se refugiază în străinătate pentru a-şi continua studiile. Din punctul meu de vedere, este un lucru pozitiv (şi eu, după ce termin liceul, aş vrea să plec). Dar lăsăm în urmă totul şi pornim pe propria cale (şi sperăm să ne menţinem pe linia de plutire). Prin totul mă refer la familie, prieteni, întreaga viaţă pe care o duceai înainte să pleci. Unii chiar renunţă să plece, pentru că nu vor să se gândească că trebuie să pornească de la 0 într-o ţară cu cu totul alte tradiţii, mentalităţi, religie.

Însă, nivelul de trai este mai ridicat în alte ţări care se află, ca şi noi, de altfel, în Uniunea Europeană. Şi de ce să stai să te chinui în România, când poţi pleca şi duce o viaţă mai bună acolo? Să stai departe de cei dragi este într-adevăr un sacrificiu, dar te poţi revedea cu aceştia în vacanţe sau, de ce nu, poţi să îi inviţi pentru un anumit timp la tine (în cazul în care ai posibilitatea).

Până la urmă, decizia stă în mâinile fiecăruia. Noi alegem cum vrem să trăim. Noi suntem ceea ce vrem să fim. Şi nimeni, absolut nimeni, nu te poate împiedica să încerci să îţi transformi visele în realitate, atunci când ai ambiţie şi curajul de a-ţi exprima opiniile.