Teen Press 
foto: Andreea Stoian – colaborator foto
E plină lumea de spirit revoluţionar, de belicoşi, de oameni activi. Mai e nevoie şi de lene, de somn, de oameni care să taie odată frunzele alea la câini. Ăştia din urmă au pornit un război de când e lumea, un război care nu are niciun scop şi care nu se va termina niciodată. Soldaţii lenei sunt nenumăraţi şi mereu pe poziţie de luptă, poziţie orizontală. Aşadar, victimele de război vor fi mereu înlocuibile.
Frontul şi planul de luptă. Pe de o parte e tabăra burtoşilor, care călătoresc din galaxie în galaxie, butonând telecomanda. Arma lor este înfometarea adversarilor prin consumarea tuturor alimentelor necesare într-un astfel de război.
În cazul în care planul eşuează, vin întăririle: tabăra care se luptă cu nedreptatea din vis, folosind arme eco: pernele, balele şi sforăitul cât mai dubios. Din păcate, tabăra aceasta are parte de cele mai multe victime. Din cauza înverşunării, suprasolicită armele şi riscă să le întoarcă împotriva lor: pernele îi pot sufoca, se pot îneca în bale, iar sforăitul îi surzesc.
Prima linie e ocupată de cei care îşi fac curajul bând o poţiune magică. Deodată sângele începe să le clocotească, ideile încep să dea năvală, planul de atac e gata. Din păcate, războinicii şi planul lor or să aibă parte de un singur duşman, un spartan care le distruge orice plan: somnul însuşi, însoţit de dulcea uitare. În orice caz, după trezire, mintea le va fi goală, gata de reumplere cu informaţii externe. Deşi pare un handicap al primei linii, memoria şi acţiunea de scurtă durată sunt utile în acest război.
Evident că nu şi-au pierdut preţiosul timp cu crearea unui nou imn, ci au reformulat imnul naţional, imnul taberei adverse:
Burtoşi din patru unghiuri, acum şi pururea
Uniţi-vă în somnul, uniţi-vă-n mâncarea
Care în lumea întreagă sunt subapreciate
Şi lăsate pentru noi.
Iar noi, pătrunşi la suflet de sfânta licoare,
Jurăm că vom da ciocna, să ne fie somul tare!
Amin! 😀