Teen Press 
foto: Andreea Stoian – fotoreporter
Posibil să fi vrut să încep altfel articolul. Posibil să fi vrut să vorbesc despre libertatea de exprimare, îngrădirea ei de către societate, uitarea valorilor esențiale personale şi felul în care ne pierdem din ce în ce mai des în mulțimea dominată, în ultima vreme, de orice altceva în afară de idei proprii şi viziuni originale. Dar, am ales să încep așa. De ce? Pentru că mi s-a părut mai interesant, pentru că am crezut că e ceva mai special sau poate, pur şi simplu, pentru că asta mi-a venit să scriu. Așa că am scris.
Acest lucru ar trebuie să fie normal; să mă pot exprima cum vreau, în limitele decenţei şi ale bunului simţ, când vreau, fără totuși a-mi trezi vecinii la 1 noaptea, şi să pot spune ce simt că ar putea fii interesant şi pentru alții. Ar trebui să pot sa fiu eu, să mă comport ca mine, să vorbesc ca mine şi să am ideile mele. Şi poate lumea s-ar întreba de ce nu este posibil? Adevărul este că nici unii nu mai suntem doar noi, nu mai avem doar ideile noastre sau doar personalitatea noastră, ci ne comportăm şi acționăm în concordanţă cu moda, regulile, ideile, sfaturile, comentariile şi observațiile celor din jurul nostru. Drept urmare, suntem în continuu influenţaţi. Dacă măcar acest lucru ar fi în sensul pozitiv al cuvântului, aş fi de acord că este bine, dar știm cu toții că nu este așa.
De obicei, totul pleacă de la o idee, o idee pe care ai conceput-o într-un moment sclipitor al existenţei tale şi care ţi s-a părut credibilă şi realizabilă. Așa că te-ai decis să o împărtăşeşti şi altora. Ideea ta devine alterată, îmbunătăţită în unele cazuri, în altele, distrusă. Lumea o critică, o consideră fie minunată, fie obraznică, fie deşteaptă, fie de-a dreptul un eșec. Şi la sfârșitul zilei, când te întorci acasă şi treci prin filtrul minţii toate cele petrecute îţi dai seama că ideea ta la bază chiar era bună, chiar putea să fie pusă în practică şi că dacă nu te-ai fi lăsat influenţat de alţii, ai fi fost acum acaparat de procesul realizării ei în loc să te lamentezi la a te gândi că putea să iasă bine, dacă aveai curajul să fi tu.
Esența este că tot ceea ce gândim noi, ce creem şi transmitem mai departe este imediat modificat, dacă noi nu avem voința de a susține. Societatea din asta este creată şi pentru asta este menită, să critice, să altereze şi să dicteze, astfel încât doar cei ce au încredere şi nu se lasă influențați, pot reuși cu adevărat. Până ajungi la acest echilibru de împăcare cu tine, încearcă măcar să filtrezi ideile şi părerile altora la adresa ta, să le analizezi şi să vezi dacă merită într-adevăr să le permiți să te influențeze. Până una alta, de ce ar avea ele prioritate asupra viziunilor şi comportamentului tău, şi nu ai avea chiar tu ?
