Oul Kinder vs. contrabanda cu oua chinezesti

de Laura Zadunaischi – redactor
foto: Ana Lungu – colaborator foto

Mici fiind, eram atraşi de conţinutul ouălelor Kinder, dar nu aveam idee ce însemna cu adevărat fenomenul Kinder Sorpreza. Dacă abia în anul 1974 apărea această marcă, încă din 1972, jucăriile de asamblat şi ouăle de ciocolată se vindeau pe piaţă, dar separat. Ceea ce le-a reunit şi a făcut posibilă apariţia unui ou-surpriză, cu două elemente cheie, a fost ideea industriaşului elveţian Heiri Roth, care a creat primele jucării miniaturale asamblabile, astfel încât să încapă într-un ou de plastic. El a vândut patentul şi a încheiat un contract cu producătorul italian de ciocolată Ferrero, convenind împreună asupra unui nume pentru noul produs.

Astfel se lansa gama Kinder Sorpreza, numele de „kinder“ semnificând „copii“ în limba germană, iar „sorpreza“ – evident -, „surpriză“ în italiană. Bineînţeles, copiii au reprezentat publicul ţintă. Surprinzător, odată lansat acest produs, el a devenit mai mult decât o simplă distracţie pentru cei mici, dar şi o adevărată atracţie pentru adulţi, cu apariţia fiecărui model din interior. În prezent, colecţiile de soldaţi din metal, dar şi alte serii de figurine Kinder demontabile sau turnate, se vând prin licitaţie, creând o adevărată comunitate de colecţionari.

Dacă înainte de 1992, oul Kinder se vindea numai în Germania, şi, ulterior, în Austria, acesta a fost distribuit de Italia mai apoi şi pe piaţa asiatică şi americană. Întrucât cererea fusese atât de mare, graţie popularităţii câştigate, acest lucru a dus la prezenţa tot mai rară a mărcii pe piaţa din Europa.
Astăzi, ouăle Kinder sunt vândute aproape peste tot, cu excepţia SUA, care interzice prin legea federală a alimentelor, drogurilor şi cosmeticelor, încorporarea elementelor „non-nutritive“ în confecţii. Pe lângă această lege, se mai adaugă şi un număr de patru copii decedaţi, după ce au înghiţit figurine şi s-au asfixiat (în perioada 1991-1998).

Aceste cazuri izolate, au permis autorităţilor americane să devină mai dure cu aceste produse. Un caz exemplificator este cel din 2011, când o femeie a trecut graniţa în SUA şi a fost nevoită să renunţe la un ou Kinder, pe care îl cumpărase din Canada. În caz contrar, risca o amendă de 500 de dolari.

Chiar şi aşa, pe piaţa neagră din SUA, în preajma sărbătorilor se face contrabandă cu copii dezamăgitoare ale oului Kinder, în variantă chinezească, a cărui calitate lasă de dorit, pornind de la gust şi până la felul în care sunt fabricate jucăriile. Majoritatea celor care le cumpără este familiarizată cu varianta originală şi tânjeşte după gustul european pe bază de cacao şi unt. Probabil, sunt sătui de ciocolata cu lecitină din soia şi mult zahăr, tipic producţiei americane.

Cu ce greşesc autorităţile americane de controlare a alimentelor? Cu simplul fapt că forţează, prin interzicerea oului Kinder, apariţia unor înlocuitori, care conţin substanţe toxice, precum formaldehidă, respectiv formol şi melamină. Mai mult, acestea încalcă dreptul la libera circulaţie, întrucât produsele prevăd clar interzicerea consumului la copiii mai mici de 3 ani. Este ca şi cum ai interzice ţigările doar pentru că un număr de consumatori nu a ţinut seama de avertismentul scris, deşi acesta este indicat pe produs. În detrimentul unor produse testate, precum cele Kinder, cu o istorie de 50 de ani, americanii au parte de gustul amărui şi figurine defectuos turnate, riscând să fie amendaţi pentru achiziţionarea unor astfel de produse.