Mai (ne)buni cu fiecare Craciun

de Casandra Săpoiu – colaborator
foto: Andreea Stoian – colaborator foto

Să începem cu sfârşitul. Ne aflăm la finalul sărbătorilor. Ce vezi?! Ca de obicei, acelaşi peisaj dezolant ce îţi aminteşte că de la spiritul Crăciunului, de pe vremea părinţilor noştri, am ajuns la o sărbătoare comercială, care se rezumă doar la preţul cadourilor, la cât mai mult sclipici pe globuri şi la numărul impresionant de brazi tăiaţi. Nici măcar zăpada, atât de (ne)bună altădată, nu mai e ce a fost. Acum nu vezi decât stădania ei de a acoperi gunoiul… Aşa încât nu-ţi rămâne decât să mormăi „Snow (not) so good“.

Să revenim… În fiecare an, atmosfera Crăciunului reuneşte familiile în jurul unei mese pline cu… CLASIC! Personal, cred că societatea în care trăim ne-a făcut să uităm ce înseamnă cu adevărat bucuria acestor zile. Acum, lumea a devenit mult mai snoabă, punând accent pe material (ceea ce înseamnă mult, mare şi să vadă toată lumea), decât pe ceva care să rămână peste ani.

Anual, tarabele, hipermarketurile, chiar micile buticuri de cartier se umplu cu kitsch-uri, care sunt făcute doar pentru cei care pun preţ pe lucrurile inutile, aparent minunate, dar care îşi pierd rapid şi „tragic“, aş zice, valoarea. În zilele de azi, orice sărbătoare, dar în special Crăciunul, e prilej de afacere (mai mult sau mai puţin profitabilă), care cuprinde două mari segmente: „şmecherii“ – negustorii ce-ţi prezintă mândri marfa, şi „fraierii“ – cei fără minte, dar cu un portofel plin pentru nimicurile cumpărate, adică întruchiparea persoanei ce se încântă la orice chestie pe care o vede, evident, respectând condiţia: „M.S.C.“ (mult sclipici şi culoare).

Ce să mai zicem de hipermarketurile ce-ţi oferă celebrul cozonac româno-italienesc şi vinul ieftin cu etichetă strălucitoare. Până la urmă, aceste lucruri fac o sărbătoare completă, dar modul în care sunt prezentate mi se pare stupid, căci întotdeauna sunt arătate ca fiind „sută la sută româneşti“.

În tot cadrul ăsta „feeric“, am uitat pe cineva. Poate pe cei mai afectaţi de goana aceasta inutilă. Unde ne plasăm noi, teenager-ii societăţii? Care este locul nostru în scenariul ăsta… Vă zic eu unde, ce şi cum suntem.

Cred că suntem victimele lumii, suntem cei „căraţi“ prin magazine alături de părinţii care ne întreabă entuziasmaţi la orice nimic: „Dragule, îţi place asta?“. Şi, evident, că noi răspundem afirmativ. Mi se pare aiurea că nu suntem decât „marionetele“ dresate de societatea şi de vremea în care trăim, că totul se rezumă la bani, că tot ceea ce era bun, frumos şi simplu pe vremea părinţilor noştri, acum e de fapt o vechitură, ceva ascuns într-un sertar, un sertar ce nu va mai fi deschis mult timp, deoarece deschiderea lui înseamnă umilirea zilelor de azi.

Suntem învăţaţi să uităm, şi mai ales, să nu ne amintim, eventual doar să imităm.
Totul s-a schimbat la această sărbătoare. Noi am devenit din copilaşii răsfăţaţi ce se bucurau de nu-ştiu-ce-chestie-primită-sub-brad, în adolescenţii rebeli care nici nu sunt conştienţi de câtă nevoie au de un Crăciun adevărat.

Consider că societatea de astăzi a transformat oamenii în păpuşi ce se încântă la orice nimic, noi, adolescenţii, fiind, în acest cadru, cei (ne)buni care nu-şi găsesc locul, repetând automat „Snow (not) so good“.