Doar… priveste!

de Alexandra Dicieanu – colaborator
foto: Andreea Ionescu – colaborator foto

Nu toată lumea apreciază iarna, zăpada şi frumuseţile ei.
Au şi ei dreptate dintr-un anumit punct de vedere. Sigur că zăpada nu e tocmai minunată atunci când are culoarea noroiului şi te aşteaptă la fiecare colţ de stradă, să îţi poată intra cât mai bine în bocanci. Sau când zace întinsă pe gresia din faţa magazinelor, urmărind să prindă momentul când aluneci şi îţi pierzi echilibrul, făcând cunoştinţă cu pământul (eventual rupându-ţi şi vreun picior).

Acest tip de contact „umano-pământenesc“ se poate stabili iarna şi prin alte metode, cum ar fi sporturile „extreme“: schiatul, patinajul, datul cu sania şi, de ce nu, simplul mers pe sub zona ţurţurilor ameninţători ce atârnă de fiecare burlan existent sau urcarea scărilor blocului – în cazul în care sunt făcute din gresie.

De asemenea, ambuteiajele (mai mari decât de obicei), derapajul, timpul pierdut deszăpezind maşina, nu sunt tocmai aspecte plăcute ale acestui sezon, dar priviţi partea plină a paharului! Cel puţin nu te coci de căldură în R.A.T.B. sau metrou, mirosind aromele concetăţenilor, nici nu rişti să faci insolaţie în fiecare zi.

În timpul iernii ai ocazia să admiri fulgii hazlii de nea cum se zbat să prindă un loc pe pervazul geamului tău, ai ocazia să faci oameni de zăpadă, să te joci, să te baţi cu bulgări (nu prea tare totuşi, altfel rişti să faci o vizită de curtoazie Camerei de Urgenţă) sau pur şi simplu să-ţi laşi capul pe spate şi să „mănânci“ fulgii de omăt (asta dacă doreşti neapărat ca lumea să presupună că eşti handicapat).

Să fim sinceri acum, de câte ori aţi văzut în timpul verii sau al altui anotimp, peisaje mai frumoase decât cele de iarnă? Până şi o cabană dărăpănată, abandonată în sălbăticie, învelită cu o mantie de nea imaculată, îţi gâdilă imaginaţia şi te trimite cu gândul hai-hui, undeva în povestirile bătrânului Sadoveanu (până când, neatent, calci într-o baltă de noroi amestecat cu gheaţă şi te trezeşti repede, blestemând iarăşi zăpada…).

Totuşi, cam cât de bine e să bei o cană de vin fiert cu scorţişoară şi să te holbezi pe fereastră cum iarna îşi lasă amprenta asupra lucrurilor din jurul tău? Sau să stai în zăpadă, cu obrajii îmbujoraţi de ger, să te minunezi de frumuseţea şi puritatea ei.

Deci, da, aberez lucruri deja ştiute, dar, deh, trebuia să scriu şi eu un articol, nu?… Aşa că dacă tot aţi pierdut 10 minute citind o parte din simpla mea imagine despre iarnă şi zăpadă, ce-ar fi să vă opriţi un moment, cândva, să priviţi în jurul vostru şi să vă analizaţi propria părere despre ele? :-p

Presupun că e vina bălţilor că voi nu sunteţi atenţi şi călcaţi în ele, a ţurţurilor că vă cad neanunţaţi în cap – când oamenii îi lasă să atârne nestingheriţi -, a gerului că e atât de rece şi voi nu v-aţi îmbrăcat bine şi răciţi, a zăpezii că îndrăzneşte să se aşeze pe treptele magazinului vostru preferat – pentru a vă ataca mişeleşte. Şi întreaga iarnă conspiră împotriva voastră, corect?