Living after midnight…

de Maria Cârstian

Priviri visătoare, cearcăne cât casa, somnolenţă şi multe lucruri faine de povestit. Diagnosticul? Doar o altă noapte pierdută la-ntâmplare prin oraş. Viaţa de noapte e la mare căutare. Poţi să îţi dai seama după multitudinea de baruri şi cluburi plasate peste tot prin Capitală. Concertele se ţin lanţ şi nicio ocazie nu trebuie ratată. Străduţe prăfuite şi boeme adăpostesc localuri cu lume bună şi muzică de calitate. Şi n-ai vrea să te ţii departe. Apuci cu ambele mâini ciocanul invizibil al chefului de viaţă şi al gândului nebun şi loveşti fără milă în monotonia care parcă se instalase de ceva vreme. Brusc concertele se ţin lanţ, viciile nu întârzie să apară, şi parcă totul pare mai roz când ai o bere în mână şi un om frumos alături.

Viaţa ţi se pare mult mai prietenoasă când îţi dă prilejul să zâmbeşti lipsit de griji prin fumul de ţigară, să digeri alcoolul la ore târzii, să te arunci nepăsător în ochii unui necunoscut.

Ah, şi ce frumos e atunci când tragi aerul rece al nopţii în piept după un concert nebun. Şi eşti fericit, pentru că ştii că eşti fericit. Şi îţi place să fii fericit, aşa că o să mergi mai departe şi o să-ţi construieşti adolescenţa pe bază de nopţi albe şi alcool. Până la urmă, avem o viaţă scurtă, şi cum ar zice o vorbă veche: „Carpe Diem“. Nu e nimic tragic, asta până când simplul mod de a distruge monotonia (aka viaţa de noapte) nu devine el însuşi o parte monotonă.

Ştiu că suntem tineri şi abia aşteptăm să simţim culmile gloriei, fie ele şi într-un bar uitat de lume, dar, până la urmă, să trăieşti noapte de noapte, viciu de viciu, fum de fum, nu e cel mai bun sau sănătos lucru. Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt împotriva nebuniei adolescentine sau împotriva actelor de rebeliune. Din contră, mă complac în tot amalgamul ăsta de sentimente şi trăiri ce mă izbesc din toate părţile. Dar până la urmă, nu ele îţi controlează viaţa, tu o faci. Şi cel mai bine cred că o să ne fie atunci când vom învăţa să ne păstrăm în echilibru „viaţa de noapte“ cu „viaţa de zi“.

De ce să dormi toată ziua când sunt atâtea lucruri faine de făcut all day long? Prieteni, chitare, plimbări prin parcuri verzi, cărţi, teatru şi film, trebuie să le dai o singură şansă. Te vei îndrăgosti pe loc. Poţi să trăieşti ca un rebel pe vreme de noapte şi ca un poet de cafenea cu viaţa-n palme, ziua. Nu te îngrijora, nu e nevoie să plănuieşti tu totul de la început.

Relaxează-te, viaţa va avea grijă de tine, îţi va da câte o doză din fiecare, trebuie doar să te prinzi cum să le proporţionezi! Aşa că bucură-te prietene, eşti tânăr şi le poţi avea pe toate! 🙂

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.