Jurnalistii vechi si noi

jurnalisti vechi si noi

de Eduard Alexe – colaborator
foto: Ana Diaconu – seminarist foto

După cum ştim cu toţii vremurile se schimbă, la fel şi persoanele care aparţin de ele. Şi fiecare lucru are farmecul său la momentul potrivit. Nu credeţi că e puţin cam absurd să spui că vrei ceva ce s-a întamplat acum X ani sau luni, atâta vreme cât sunt lucruri care au trecut şi au lăsat loc pentru altele noi, tocmai ca să se producă o schimbare?

Noi, cei de astăzi, cei cărora le citeşti articolele şi cu care, de cele mai multe ori, poate eşti de acord cu ele şi te regăseşti printre rândurile revistei, nu vom fi niciodată ca alte generaţii dinaintea noastră şi poate într-o anumită măsură nici măcar nu ne dorim lucrul acesta. Indiferent de cine stă în spatele tastaturii sau a aparatului foto, mesajul pe care îl subliniem este acelaşi, doar că modul de abordare şi exprimare vor fi întotdeauna diferite de la persoană la persoană.

Nu multă lume ştie ce se petrece de fapt la redacţia unde noi muncim şi la locul natal al revistei şi probabil că mulţi îşi închipuie o sumedenie de lucruri care nici măcar nu se apropie de adevăr sau poate că sunt alţii pe care chiar nu îi interesează acest aspect. În realitate, pentru cine este curios, suntem ca o familie de proporţii mai mari, un grup de persoane care sunt prieteni şi colegi de muncă în acelaşi timp, care au găsit un punct de interes comun care îi uneşte şi întăreşte legătura dintre ei.

Fiecare adoptă un stil propriu de a scrie sau de a fotografia şi doreşte prin acest lucru să se facă remarcat, să iasă din stereotip şi să fie apreciat pentru asta. Niciunul dintre noi nu vrea să aibă un idol, o persoană pe care să o aibă ca reper în timp ce îşi ridică ştafeta şi se perfecţionează, fiecare vrea să îşi creeze propriul stil şi mod de a transmite ceea ce vrea. Concretizând, cred că am susţinători atunci când zic că sentimentul pe care îl ai atunci când cineva te felicită pentru originalitatea pe care ai avut-o când ai făcut o poză reuşită, de exemplu, este mult mai mare decât atunci când cineva te laudă comparându-te cu nu ştiu ce fotograf renumit. Dar până la urmă, fiecare are dreptul la o opinie şi un ţel pe care şi-l modelează după bunul plac.

Principalul nostru ideal este să le subliniem cititorilor noştri că noi suntem de partea lor şi trecem prin aceleaşi lucruri ca şi ei, zi de zi, că suntem în aceeaşi perioadă adolescentină şi că vrem să ne afirmăm pe noi înşine şi pe ei în acelaşi timp. Noi toţi reprezentăm o majoritate care are un cuvânt de spus şi care vrea ca acest lucru să fie luat în considerare şi să nu mai fim trataţi ca o parte a societăţii uşor dispensabilă.

Nu suntem cu nimic mai presus decât toţi cei din jurul nostru, din instituţiile şcolare şi nici nu vrem să fim, ci dimpotrivă, vrem să putem creea o legătură socială mai puternică şi să dovedim că măcar noi mai ştim să preţuim ceea ce avem şi pe persoana de lângă noi, dacă alţii sunt prea ocupaţi ca să îşi amintească de asemenea detalii minore.

Recommended Articles

3 Comments

  1. “Noi, cei de astăzi, cei cărora le citeşti articolele şi cu care, de cele mai multe ori, poate eşti de acord cu ele şi te regăseşti printre rândurile revistei.”

    Fraza asta suna ATAT de aiurea. Simt ca ceva e foarte wrong aici. Se poate rescrie, te roog? 😀

    1. Ai criticat bietul om și s-a intimidat.

Leave a Reply

Your email address will not be published.