De ce scarba, umilinta?

de Mădălina Meilă – redactor
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

A.S: În acest articol mă voi referi DOAR la o anumită categorie de oameni, şi anume la aceia care profită, care umilesc şi care sunt egoişti.

Articolul ăsta reprezintă un mare of pe care mi-l voi vărsa cât pot eu de bine într-o seară minunată de vară. Mă tot uit în jurul meu, la oameni: felul lor de a fi, majoritatea reprezintă prototipul cetăţeanului corupt, avar. Atunci îmi vine în minte gândul că şi ei au fost copii, atât de inocenţi şi uite-i cum au ajuns acum.

Ca prim exemplu este sistemul medical din România. Tot ce spun a fost văzut de mine, trăit de cei dragi. Eşti un om sănătos, şi dintr-o dată afli că ai o afecţiune şi în urma unei operaţii îţi vei reveni. Medicul care te-a tratat ca pe ultima scârbă – că na!, el lucrează la un spital de VIP-uri, vrea şpagăăă! Şi ştie ca tu nu prea ai bani şi te chinui ca un câine să faci rost şi de puţinul pe care-l ai, dar el, care se lăfăie în puf acasă îţi cere ţie, om mediocru din punct de vedere financiar, să îi dai tot ce ai, maică, tot ce ai!

După ce i-ai dat toţi banii, ajungi un an mai târziu să te întorci la alt spital să ţi se spună că operaţia a făcut recidivă. De ce? Poate pentru că scârbei de acum un an nu i-a convenit şpaga şi nu te-a făcut bine complet. Iar te internezi şi îţi faci operaţia de recidivă. Trei săptămâni mai târziu începe să te doară piciorul de parcă cineva te operează pe viu; şi asta timp de două luni încontinuu. Iar te internezi, afli că trebuie să te laşi de fumat, că e posibil să-ţi amputeze piciorul şi tu nu ai mai pus geană pe geană de vreo trei luni, de durere.

Te trimite acasă, spunând că nu-i caz de internare, deşi un deget tocmai a necrozat. Dă-i şi plimbă-te prin spitale, nimeni nu te ia, medicii te tratează ca pe ultimul cerşetor şi se mai găseşte o asistentă aspră să îţi zică „Dar pleacă domne’ d-aici! Ce? Te-am pus eu să fumezi ca turcul, să ajungi în halul ăsta acum?!“.

Mă gândesc, adresând totodată un mesaj către medicii din România care fac astfel de lucruri: De ce v-aţi făcut, tată, medici? Cine dracului v-a pus să mergeţi la facultatea aia şi să ajungeţi prin spitale ca furnicile, să alungaţi oamenii pentru că nu vă dau bani destui? Un medic trebuie să aibă în primul rând plăcerea de a practica aceasta meserie, nu să se gândească la banii pe care o să îi aibă! Un medic are în suflet dorinţa de a salva oameni, de a ajuta populaţia! Să vă fie ruşine, şi să nu fiţi mândri că sunteţi medici şi că aţi absolvit o facultate! Aţi făcut-o degeaba! Unde vă este omenia, demnitatea?

Nu contează dacă omul nu are bani, ajutaţi-l, arătaţi-i că are de ce să vină la voi. Aşa o să vă simţiţi mândri, plini sufleteşte, pentru că aşa ar trebui să fie un medic. Ajutaţi, indiferent de aspect: pentru asta sunteţi medici!

Al doilea exemplu este despre cadrele didactice din sistemul românesc de învăţământ. Ei afirmă sus şi tare că niciodată nu au umilit un elev, dar de fiecare dată când au ocazia te vor face să pari ultimul prost existent şi să te simţi ca atare. Ca să leg problemele de sănătate cu problemele de la şcoală, poate ai ghinionul să ai un profesor care nu înţelege că în momentul acela familia ta se află într-o situaţie foarte delicată, în care unul din părinţi munceşte cel puţin 12 ore pe zi şi celălalt este cărat prin spitale, iar tu încerci să ajuţi cum poţi, te ocupi de casă şi de părinţi şi eşti într-o stare psihică de tot rahatul.

Atunci proful se răzbună pe tine, că pe el nu îl interesează chestiile astea, că şi el munceşte mult. Te chinui ca prostul să îţi faci tema cât mai bine, fără copy-paste de pe net, şi ăla îţi spune: „Păi stai domne’, că ai copiat, hai să îţi trântesc o notă!“. Şi să nu îţi vină să îţi scoţi şi să îţi bagi?! Mai bine taci din gură, că după aceea nu are de ce să comenteze că ai fost nesimţit.

Mai sunt şi profesori care zic „Vrei un punct în plus la test? Cumpără revista asta! E doar 10 lei!“; recunosc, şi eu mai fac d-astea, că nu am de ales, dar din prisma profesorilor: nu-i frumos, mai bine îl laşi pe elev cu nota aia, că p-aia o merită, sau îl mai asculţi, că nu strică să primească un 10 pe meritul propriu.

Ai luat 3 la materia X? Nu-i nimiiic! Te pune profa să vii într-o excursie d-asta pompoasă în străinătate, de 1000 de euro, şi 3-ul se transformă în 9 sau în 8 (e mai neobservabil cu optul), garantat! Îţi propune altă profă să faci meditaţii cu ea (în condiţiile în care două ore costă 100 RON) şi tu îi spui că n-ai bani şi timp? Nu-i nimic, viaţa ta de liceu este compromisă!

Give peace a chance, chiar dacă trăim în România. Şi aşa îmi închei eu pledoaria. Sper că aţi înţeles contextul.