Teen Press 
Cum să fii român? Mi se pare destul de simplu şi de bine. Nu am de gând să scriu un articol în care să denigrez România. Sunt suficiente publicaţii în care să poţi citi ce viaţă proastă ducem, ce săraci suntem, ce sisteme de toată jena suntem obligaţi să suportăm. Eu zic să nu ne mai văitam atât, pentru că nu e cazul; e loc şi de mai rău.
În primul rând, niciodată ţara noastră nu a dus lipsă de valori. Nu ştiu ce să spun despre generaţiile următoare, dar părinţii noştri s-au bucurat de Radu Beligan, Adrian Pintea, Toma Caragiu, iar noi ne bucurăm în continuare de maeştrii Dan Puric, Claudiu Bleonţ, magnaţii rock-ului românesc de calitate – Iris, şi mulţi alţii. Mă gândesc să îi menţionez şi pe pionierii literaturii: romanticul Eminescu, cel mai bun şi acid critic al societăţii româneşti din perioada respectivă – Caragiale, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, şi lista poate fi nesfârşită. Ca valoare naţională, nu trebuie să uităm să menţionăm faptul că cel mai mare istoric al religiilor din toate timpurile a fost român. Da, Mircea Eliade poate fi pus în capul listei de personalităţi care au influenţat modul de gândire al românilor.
Iar aici nu e vorba numai de persoanele celebre care şi-au pus amprenta în cultura românească, ci şi de românul de rând. Şi poate că tipicul „Vasile“ din Cucuieţii din Vale nu îşi pune întrebări referitoare la existenţă, ca să citez un „clasic în viaţă“, şi nu e el prea inteligent, dar e vesel, dom’le. Abordează problemele într-o manieră mai mult sau mai putin amuzantă, reuşeşte să treacă peste probleme sub deviza „Nu-i dracu’ chiar aşa de negru“; şi îşi îneacă amarul într-un pahar de vin din recolta de anu’ ăsta. Şi uite aşa, Vasile a simţit gustul victoriei pe buze. În fond, lui nu îi trebuie mai mult de atât ca să fie fericit. Are orizonturile limitate, dar în spaţiul restricţionat de acestea, el e bucuros.
În afară de încercarea disperată de îndobitocire a populaţiei, România e o ţară în care lucrurile merg bine. Nu excelent, dar bine. Nu suntem implicaţi în conflicte militare majore, nu suntem nici periculos de inteligenţi, dar nici penibil de neştiutori. Suntem „tocmai buni“ pentru a nu încurca pe nimeni.
Reţeta succesului în România nu are multe ingrediente, iar acestea se îmbină şi omogenizează până ce se creează o fiinţă complexă, ce are abilitatea de a mai colora puţin harta Europei şi de a o mai înveseli: un român!
Tema: Cum sa fii roman?
