Teen Press Spectacolul despre care urmează să vă povestesc este, pe scurt spus, un amalgam de emoții și trăiri ce te răvășesc pe de-a-ntregul, încă din momentul în care pășești în sala Teatrului Național de Operetă și Musical ,,Ion Dacian”. Distribuția, alcătuită din unii dintre cei mai talentați actori români ai momentului, pictează cel mai dramatic tablou în interpretarea acestui musical. Sper ca în cele ce urmează să descriu cât mai autentic cât de mult mi-a plăcut acest musical, atât de bine încât să vă fac să apăsați cumpărați bilet pentru următoarea reprezentație.
Next to Normal – (A)normal spune povestea Dianei Goodman, o femeie care suferă de bipolaritate maniacală cu episoade depresive, și a familiei sale în lupta cu boala. În urma unui șoc teribil, moartea fiului său, Diana dezvoltă o tulburare psihică ce îi afectează întreaga viață, de la relația cu soțul său Dan, până la abilitatea de a-i fi mamă fiicei sale, Natalie. Victor Bucur, regizorul piesei, reușește să aducă în fața spectatorilor o reprezentație palpabilă a ceea ce înseamnă tulburările psihice și impactul pe care acestea îl pot avea asupra vieții unui om normal. Prin efectele de lumini impresionante și mișcarea scenică extraordinar de bine gândită, regizorul reușește să evidențieze fiecare trăire interioară a personajelor, trăgând spectatorul în mijlocul vieții tumultoase a familiei Goodman.
Actorii prezenți pe scena teatrului s-au transpus impecabil în rolurile lor, transmițând publicului exact sentimentele trăite de fiecare personaj, trecând de la durere inimaginabilă, la dragoste necondiționată și la speranță zadarnică. Anca Florescu, în rolul Dianei însăși, portretizează veridic pierderea controlului asupra propriei minți și tumultul interior al persoanei bipolare. Gesturile și gesticulațiile disperate, mâinile ei parcă încercând să se prindă de imaginea iluzorie a fiului său perfect, m-au făcut să mă frământ eu însămi pe scaun și să mă las cuprinsă de o stare de agitație. Unul dintre actorii pentru care mi-am dorit atât de tare să văd Next to Normal, Adrian Nour, m-a surprins încă o data plăcut în rolul lui Dan Goodman, soțul Dianei, prin talentul său actoricesc. În trecut, l-am văzut pe Nour în musicalurile We will rock you și My fair lady, unde a avut roluri mai mici, dar jucate cu pasiune. În (A)normal însă, m-a impresionat inimersurabil vocea sa joasă, plină de emoție sau tremurătoare, când rolul îi cerea acest lucru. Mi-a transmis sentimentul de neputință al lui Dan în fața bolii nevestei sale, empatizând cu el și făcându-mă să vreau să descarc ce e mai rău pentru durerea personajului. Cel de-al doilea, într-o ordine aleatorie, dintre actorii mei preferați, Lucian Ionescu (vi l-am prezentat în recenzia Familia Addams), a interpretat rolul lui Gabe, fiul Dianei și al lui Dan, ceea ce, dacă mă întrebați pe mine, pare un rol dificil din cauza a ceea ce reprezenta băiatul pentru familia Goodman. Să reușești să-i dai publicului impresia că personajul este în viață, atunci când nu este și să le înrădăcinezi în subconștient faptul că Gabe este omniprezent și pregătit să iasă la iveală în orice moment al piesei, este de-a dreptul impresionant. Așadar, Ionescu a dăruit publicului un personaj nemaipomenit, deși întunecat în substraturile sale. Un actor pe care nu-l mai văzusem până acum pe scenă, Cătălin Petrescu, în rolul psihiatrului șarmant și cu adevărat profesionist în munca sa, m-a luat pe nepregătite, pentru că nu mă așteptam ca un rol secundar să îmi placă atât de mult la prima vedere. Rolul lui Natalie Goodman, fiica geniu a familiei, este interpretat de către Alexandra Penciu, care reușește să transmită întocmai emoțiile unei adolescente care tânjește după atenția părinților. Henry, iubitul lui Natalie, interpretat de Andrei Miercure sau “ăsta mic”, cum am auzit distribuția poreclindu-l, mi-a înmuiat inima, fiind un băiat care nu știe prea multe, în afară de faptul că o iubește pe Nat.
Cântecele originale ale lui Tom Kitt, interpretate chiar pe scenă de către orchestra și trupa Operetei, împreună cu traducerea versurilor lui Brian Yorkey de către Geanina Jinaru-Doboș, s-au contopit perfect cu întregul decor și peisaj. Influențele rock, împreună cu tornada de sentimente a personajelor, au făcut din piese precum Nu știi (You don’t know) și Eu sunt acela (I am the one) adevărate revărsări de emoție. Unele numere ale musicalului sunt acompaniate de lumini intermitente și chitare urlătoare, care aduc asupra spectatorului o senzație de confuzie și neliniște, evidențiind astfel haosul din mintea Dianei. (A)normal este o capodoperă a industriei teatrului muzical, o lucrare dramatică ce prezintă greutățile și implicațiile unei boli mentale în viața unei familii obișnuite. Câștigător al premiului Pulitzer pentru Dramă și al premiului Tony pentru Cele mai bune versuri și muzică în 2009, Next to Normal este un musical must-see, fiind unul dintre puținele care se ocupă cu probleme precum bipolaritatea, depresia, delirul și tratarea acestora. Sper că v-am convins să îi dați o șansă. Ne vedem la teatru.
Text: Maria Bianca Dumitru
