Tramvaiul era un simbol al dezvoltării oraşului. Ce-i drept, în prezent, oamenii nu au parte de prea mult confort când circulă cu el: multe turbulenţe, blocaje, frig sau caniculă. Totuşi, dacă te afli într-o pasă bună şi te foloseşti puţin de imaginaţie, poţi considera plimbarea cu tramvaiul foarte romantică. Rar se întâmplă asta.
Aşadar, cuvântul „tramvai“ vine din engleză: tram înseamnă şină, iar way, drum. Se poate interpreta şi altfel. Presiunea exercitată asupra şinei este asemănătoare chinurilor şirei spinării atunci când trebuie să te ţii de trei bare, când tu ai doar două mâini, ca să nu cazi. Drum, luat cu sensul din engleză, de tobă, se aseamănă cu zgomotul făcut de tramvai.
Pasagerii. Prin 1872 a fost pus în funcţiune primul tramvai cu cai din Bucureşti. Timpul a trecut, mijloacele de transport în comun au evoluat, dar istoria se repetă… într-un mod ciudat: iată că acum, caii circulă cu tramvaiul, ba chiar li s-a urcat la cap: nechează întruna, se calcă în copite, mănâncă şi dau afară ce au înghiţit, oriunde-i loc. Mai mult, majoritatea cailor sunt pur sânge harab şi te-ar costa enorm dacă ai acţiona împotriva rasei lor, ai deveni calul lor de bătaie.
Cum s-a ajuns aici? Cum au reuşit caii să facă schimb de locuri cu vatmanul? Se spune că animalele astea ar avea o „inteligenţă“ aparte. Ei bine, caii pur sânge harab nu-s aşa; dacă ar fi, nu s-ar lăuda cu inteligenţa înăuntrul tramvaiului, ci ar face ceva util cu ea. Tot ce fac ei este să vorbească aiurea-n tramvai. Asta este o justificare a expresiei, unii vorbesc în tramvai ca şi cum ar fi într-o căruţă trasă de cai: trebuie să urle ca să acopere zgomotul făcut de copite şi de roţile căruţei. Nimic din ce spun nu face decât să enerveze, să deranjeze şi să fie uitat odată ce lumea coboară din tramvai.
Situaţia se va schimba la Paştele lor. Dacă te aştepţi sau crezi că îi poţi dresa, îi visezi verzi pe pereţi. Tot ce se poate întâmpla este ca ei să devină din cai, măgari. Dacă civilizaţia i-ar trage la răspundere şi le-ar arăta că ceea ce fac încalcă legile naturale, e ca şi cum i-ar întreba: „Vrei, calule, ovăz?“ şi BUF! O copită-n faţă de la un pur sânge harab!
Dupa articolul slab din decembrie, acum chiar ma bucur sa fiu primul care iti zice: Felicitari! Cel mi bun articol pe care l-am citit in ultima luna. Excelent, sper sa mai vad unul asa, si inca unul, si inca unul… ai prins ideea, gata, tac. Bravo!
da de ce este poza stramba?:|
articolul felicitari super !;)
Ca sa nu fie dreapta, d’oh! Oice prost si-ar da seama
in principiu pentru ca daca era dreapta era pur si simplu o poza intr-un autobuz.
daca e stramba da senzatia de stramtoare…
ummm, dc e articol despre tramvai si poza cu autobuz?:))
e mult prea complicat pentru o minte omeneasca. cred ca s-a pomenit in “codul lui da vinci” ceva de asta.
ma bucur ca va plac caii 😛
BOOOOOOOOOOOOOOOOOOOORING nici nu stiu dc am citit tot articolu asta…
Si eu nu stiu de ce ai dat un astfel de comenatariu..
Ai vrut oare sa subliniezi cat de “boring” este??Daca tot e asa cum zici tu, de ce l-ai mai citit pana la final?
Felicitari pentru articol!
imi place la nebunie articolul asta, pe alocuri amuzant si totusi realist, bravo >:D<
un articol genial!si o poza pe masura!
Foarte amuzant articolul si poza este pe masura. Felicitari.
Heheheee Oana, felicitari pentru poza! :)) Simt noi de ce zic asta :*
Si articolu` merita sa fie citit 🙂
Pe caii astia mi se pare mie ca i-am vazut si in metrou! :))