Teen Press 
foto: Ovidiu Udrescu – fotoreporter
Cu toţii am mers măcar o dată pe bicicletă… Sau am văzut pe cineva mergând. Dar nu toţi am simţit acea eliberare, acel feeling prin care scapi de tot ce te înconjoară: de stres, de trafic, de şcoală, de profi nebuni, de părinţi, de telefonul care sună disperat, de tot.
Pentru mine, cel puţin, a merge pe bicicletă este o eliberare. Este ceva super light. Este gen freedom dacă vreţi. Când sunt în şa visez că zbor (nu că nu aş face asta), simt că… Nu ştiu, e un sentiment aparte. Poate nu v-am convins că e grozav să te urci în şa – fie ea de bicicletă, de motor sau chiar de cal – şi că uneori nu vrei să te mai dai jos… dar o să pun altfel problema. Gândiţi-vă că sunteţi în pădure, vântul va suflă în plete – chelie, podoabă capilară -, mirosul naturii (frunze verzi, copaci parfumaţi, grătarul vecinului and so on) vă gâdilă simţurile, iar sunetul… nu mai zic (exceptând beat-urile tari din căşti, roata/copita care trece peste rădăcini, frunzele care foşnesc and stuff like that). Minunat. Wait a second! Am cam deviat de la subiect, nu? De fapt şi de drept ce mă împinge pe mine personal să ma urc în şa şi să îi dau blană e adrenalina… Simplul fapt că fac slalom cu bicla printre obstacole, gen copaci, rădăcini, denivelări, pietre, maşini îmi creşte pulsul. Dar dacă mai pui şi viteza unei coborâri pe la Academia Militară sau dealul de la Izvor… E altceva, nu? E ceva diferit tot timpul. E senzaţia că „se îngustează şoseaua“, e senzaţia de libertate, e freedom, frateee!
Şi ca să nu îi ofensez pe iubitorii de animale, oare cum te simţi când eşti pe căluţ şi mergi cu el la galop prin pădure? Vă zic eu cum e: divin. E divin pentru că nimic nu depinde de tine. Animalul poate reacţiona în „n“ moduri diferite, iar tu nu vei putea face nimic. Şi exact acest lucru face totul special. Faptul că indiferent pe ce eşti (bicicletă, motor, cal), nimic nu depinde de tine. Bicicleta, chiar dacă aparent e controlată de tine, tot cum vrea ea face. Dacă vrea să alunece, alunecă.
Ăsta e farmecul, asta e senzaţia de freedom… Asta e light. So, care daţi o tură? 🙂
ai dreptate…
doar ca la mine freedom-ul sunt rolele:):x
iti dau aceasi senzatie de libertate, de recreere…de…nu stiu:D este pur si simplu un sentiment nedefinit:x
so, eu dau tura cu rolele:P
cine mai vine;;):>
Grozav articol. Intr`adevar, senzatia pe care o ai atunci cand te afli pe bicicleta nu poate fi descrisa in cuvinte… este un sentiment unic, o activitate pe care atunci cand o termini, te intrebi doar cand o vei lua de la capat.
=)))) Riderul din poza e Raqu! Foarte tare tipu',se da super marfa!:> Intradevar atunci cand ma dau pe bike uit de tot ce ma inconjoara,de tot stresul,de toate grijile! Ma concentrez asupra lucrului pe care il fac si ma bucur din plin de el! Bike-ul este singurul care imi reda buna dispozitie in orice situatie si cel mai rapid! :)))
Ride Safe! ^_^
da foarte adevarat pogo. Bun aricol;)