De mici avem nevoie de un model, un exemplu (sau chiar mai multe) pe care „să-l urmăm“ până ne formăm personalitatea.
Problema se pune în felul următor: ce model ne alegem? Pe lângă părinţii noştri, tindem foarte mult să alegem modele din rândul actorilor, artiştilor. Personalităţi „importante“. Dar noi de unde aflăm de aceştia? De la televizor, unde ne sunt prezentaţi manelarii (cel mai prost exemplu). Ni se arată incultura, prostia, bârfele, operaţii estetice – acestea fiind necesare numai oamenilor cu defecte, în opinia mea. De astfel de lucruri ne mai lovim şi din revistele mondene sau revistele pentru fete: alte bârfe, altă incultură. Ba chiar ne îndeamnă să fim proşti! Că doar e la modă, nu? And guess what? Chiar îi ascultăm…
De cele mai multe ori ne lăsăm fascinaţi de „strălucirea“ vieţii vedetelor, viaţă plină de excese. Aceste excese duc la epuizare, la distrugerea de sine. Ei, trăind în lumina reflectoarelor, pierd contactul cu realitatea şi se refugiază într-o lume falsă, clădită pe himere. Iar noi ce facem?! Luăm ca exemplu exact părţile negative!
Noi, în construirea personalităţii noastre, nu ar trebui să copiem acest tip de comportament. Nu ar trebui să încercăm să fim la fel precum vedetele de la TV. Sau doriţi să aveţi o personalitate „XEROX“? Aş putea zice acest lucru: e vina lor că se comportă astfel şi că ne „îndoctrinează“ cu astfel de informaţii care nu ne sunt deloc necesare. A lor: vedetelor şi presei. Dar e şi vina noastră! You know why? Fiindcă suntem uşor influenţabili şi asimilăm mult mai repede lucrurile rele, care sunt considerate „cool“ şi în „trend“, decât lucrurile care ne-ar putea într-adevăr ajuta să avem o personalitate proprie, bine conturată.
Trebuie să sondăm în adâncul fiinţei nostre pentru a ne găsi adevăratul sine!
Sunt deacord cu ce e scris mai sus da toti avem nevoie de ei ca sa realizam ca sunt gresite si sa invatzam din greseli asa ca fiecare lucru isi are rostu nu putem sa fim perfecti de la inceput .