4 cel trecator

de Adrian Vârgolici – colaborator
foto: Daniel Pica – colaborator foto

Nu, nu vom vorbi aici de notele trecute cu grijă de către profesorii noştri în catalog. Pentru noi, 4 reprezintă aici ceva mult mai important; reprezintă un număr de ani în care am luat multe decizii, ani în care s-au pus etichete, în care am dat tot ce e mai bun din noi, ne-am făcut prieteni pe viaţă şi am mai adăugat câteva cărămizi zdravene în construirea drumului nostru în viaţa. Aş putea pur şi simplu să scriu aici versurile melodiei ,,Ani de liceu“, dar mă tem că nu va fi de ajuns, fiindcă, pentru fiecare în parte, liceul este diferit. Liceul se imprimă în mintea şi inima noastră rămânând acolo pe viaţă, fie bun sau rău, dar tot timpul prea bun şi prea plin de peripeţii pentru a fi cuprins de un cântec. Patru ani trecători, dar care ne afectează enorm stilul de viaţă, cariera şi ne pune la sfârşit cu picioarele pe pământ.

Cu toate acestea, a fi licean nu înseamnă numai activitatea zilnică ce constă în trezit, plecat la ore, venit acasă şi făcut teme. Nu, ar fi prea uşor şi prea în zadar să consumi aşa 4 ani. Cel mai evident lucru în viaţa cuiva este schimbarea; aduce cu ea bune sau rele sau chiar pe amândouă, iar distracţia este că nu ştii niciodată ce sau cine se va schimba şi, mai important, cum. Ei bine, 4 ani trec extrem de repede. Şi cu toate acestea, te uiţi înapoi în momentele de bobocie şi vezi o persoană cu totul diferită. Din timidul care abia se integra în noua lui clasă şi care a ajuns să îşi dea seama că nu totul e roz între pereţii liceului, constaţi că acum ai ajuns o persoană plină de încredere, cu un număr mic, dar important de oameni care îţi vor fi alături de acum încolo pe viaţă şi cu idei ce vor să dărâme până şi Marele Zid Chinezesc. Te întrebi: oare cum de s-a întâmplat totul atât de repede şi cum de un principiu, pe care îl urmai acum 4 ani şi care îţi părea de neclintit, a ajuns să pălească în faţa altora mai noi, mai zeloase şi pline de ambiţie? Oamenii se schimbă, subtil sau în văzul tutror, dar se schimbă. Aşa te trezeşti că cineva a devenit cu totul o altă persoană fără ca tu sa îţi dai seama. Iar dacă ţii îndeajuns de mult la acea persoană, te adaptezi şi te schimbi la rândul tău pentru că vrei să fie bine pentru toţi, chiar dacă mintea adolescentină zbiară cu foc să faci cum vrei tu şi să nu te laşi influenţat. Te întrebi dacă persoana care eşti acum este mai bună decât cea de acum câţiva ani şi sfârşeşti prin a-ţi da seama că, oricum ar fi, te uiţi la nişte ani ce nu mai pot fi recuperaţi şi că este timpul să mergi mai departe. Este timpul să porneşti către alte schimbări, către alte aventuri şi spre alţi oameni care te vor suprinde şi te vor face fericit, te vor face să suferi sau te vor lăsa indiferent.

Ceva ce toţi avem în comun, când vine vorba de liceu, sunt amintirile; sunt pozele alături de amicii şi cei mai buni prieteni ai noştri, nopţile pierdute la baluri, majorate şi banchete, testele la care tremuram de frică şi la care ajungeam să avem rezultate care ne lăsau până şi pe noi mască, excursiile, taberele şi concursurile unde ne-am ,,războit“ şi am bătut concurenţa sau am încasat noi o bătaie frumuşică peste care, însă, am trecut imediat, căci ,,Ce naiba!, e şi mâine o zi!“. Toate acestea, ne marchează pe viaţă şi ajung să îşi găsească un colţ călduros în mintea şi inima noastră. Pentru că, oricum ar fi, nu vor putea fi uitate niciodată.

Perioada cea mai frumoasă sau mai urâtă din viaţa cuiva, liceul, nu ne arată doar coperţile manualelor şi foile pline de notiţe pentru examene. Ea dă paginile şi în alt scop, pentru a ne învăţa ce înseamnă să faci o schimbare, să mergi mai departe şi să ştii ce e mai bine pentru tine în viaţă.