Teen Press 
foto: Ana Diaconu – fotoreporter
Ne plângem tot mai des de activitatea în diverse domenii din România. Un domeniu esenţial pentru progresul şi buna evoluţie a populaţiei este învăţământul, considerat a fi „în cădere liberă“ de tot mai mulţi oameni. Principala categorie de vârstă care se plânge de sistem, se situează în rândul celor care au terminat şcoala, liceul şi, unde este cazul, facultatea… şi acum, probabil, sunt părinţi. Am observat de mult timp că există o diferenţă de mentalitate între generaţii. Această diferenţă este generată de aprecierea altor valori, de mediul cultural diferit în care am trăit. Aşa că, de ce nu ne-am axa pe schimbările bune care au apărut în învăţământ?
Părerile sunt şi vor fi întotdeauna împărţite, dar oare nu este un lucru bun faptul că studiem nişte lucruri mai avansate de la o vârstă mai mică? E adevărat, există posibilitatea de a nu înregistra eficient informaţiile, fiind în număr mai mare şi mai grele, raportat la vârstă… Dar există oameni şi oameni, iar aici ne referim la acele persoane care au o inteligenţă vizibilă, ambiţie şi dorinţă de progres.
Cu siguranţă avem mai multe surse din care putem prelua informaţii, lucru deloc de neglijat având în vedere importanţa documentării.
Auzim tot mai des că nivelul este scăzut, în principal, din cauza profesorilor. Dar oare nu ar trebui să ne concentrăm şi pe acei profesori care îşi fac cu plăcere munca, care reuşesc să atragă atenţia elevilor, să îi captiveze? Pentru că acei profesori încă există şi mulţi elevi ajung să fie sclipitori în anumite domenii datorită cadrelor didactice.
Da,da, teste în număr mare, un stres inutil pentru elevii care preferă varianta copiatului şi pentru profesorii care le susţin „activitatea“, voluntar sau nu (deşi un profesor nu prea are varianta de a le permite ceva „involuntar“ elevilor). Ne vom lovi toată viaţa de fraudă, incorectitudine etc. Trebuie să privim partea bună a lucrurilor: Ce satisfacţie au acele persoane care au reuşit în viaţă prin metode nu tocmai corecte? Niciuna. Rezultatul? Viitor sortit eşecului, deoarece, în vremuri grele, o persoană care a făcut compromisuri nu va avea atât de multă putere să lupte… pentru că nu va şti cum. Iar lupta pe fronturi lăturalnice nu va dura la infinit.
Ne place şcoala pentru că rămânem fermi în faţa compromisurilor. Ne place şcoala pentru că învăţăm pentru noi, pentru satisfacţia personală în momentele în care chiar se vede diferenţa… Ne place şcoala, pentru că privim partea bună a lucrurilor. Ne place şcoala pentru că suntem optimişti, pentru că încă putem schimba ceva!
Permite-mi să asemăn articolul cu un fel de mâncare pe care îl mâncăm zilnic. Nu am ce comenta în privinţa structurii şi a felului în care ţi-ai formulat ideile, dar îmi aduce a clişeu. Spun asta, pentru că găsim astfel de articole peste tot, toată lumea vorbeşte de lucrurile acestea, efectiv nu aduce nimic nou. Din punctul de vedere al conţinutului e sec, gol, simplu, banal şi lista poate continua.
Sau dacă nu m-am făcut înţeleasă la faza cu felul de mâncare, închipuie-ţi că articolul tău este o natură statică formată din catevă fructe si nişte obiecte ce transmit şi sugerează ceva, dar fără a ieşi în evidenţă.
Nu ai nimic ce să atragă. Înţeleg că Teen Press ne dă libertatea să ne exprimăm opiniile aşa cum vrem, dar hai să o facem în mod original, să surprindem prin ceva, să ne formăm un stil propriu, aparte…
Iar în ceea ce priveşte “Auzim tot mai des că nivelul este scăzut” este, pentru că şcoala românească dă două categorii de oameni: deştepţi, cu o inteligenţă peste medie, buni la foarte multe materii sau extrem de slabi, cei care de-abia trec clasa.
Natura moarta!
Mere, pere, frunze, cos de rachita, macrame, masa, perete, praf, caramida, ciment, nisip, lemn, cuie, var, lac, carii, samburi, cozi, amprente si aer… Mult aer.
Am simtit adierea naturii moarte, zilele trecute, cand m-am uitat pe site.
Ba da. A adus ceva nou articolul de mai sus.
A scos in evidenta, daca mai era necesar, infatuarea, prea plinul de sine, mitocania …ca tot e de gen feminin.
Am aflat ca unii mananca zilnic acelasi fel de mancare.
A mai lasat sa se inteleaga pentru unii faptul ca lucrurile nu sunt lucruri si ca sec nu e sinonim cu gol.
Este de domeniul evidentei ca gandurile insirate pe o foaie de hartie nu pot concura cu balul bobocilor, din punct de vedere al dinamicii evenimentelor. La fel de adevarat este si faptul ca, atunci cand epuizezi din putin putinul, esti tentat sa absorbi materie pentru a imbraca imaterialul.
Faptul ca Teen Press mi-a permis sa imi public gandurile si trairile nu inseamna ca voi cauta permanent senzationalul. Nu mi-am propus sa surprind. Si nu trebuie sa imi exprim ideile in mod original sau hai sa zicem propriu personal impersonal aparte departe (fie-mi scuzat jocul de cuvinte de mai inainte si tenta versificatoare) pentru simplul motiv ca, in opinia mea, originalitatea si stilul nu se copiaza. Originalitatea nu se preda la scoala. Oricum nu la scoala la care invat eu. Pe la alte licee cu nume mare inteleg ca da.
Cat priveste asertiunea cu categoriile de oameni, mi-am dat seama ca nu ai inteles nimic din mesajul pe care am vrut sa il transmit. Nu te stradui! Nu ti se adreseaza!
Se adreseaza celor care invata sa cante pentru placerea de a canta; sa picteze pentru placerea de a picta, sa fotografieze pentru frumusetea chiar si unei naturi moarte. Se mai adreseaza celor care nu sunt neaparat inteligenti peste sau sub medie (unde o fi media?!) dar care constientizeaza ca a invata este un scop in viata, care poate, intr-o zi, le va da acea satisfactie de a triumfa in fata tupeistilor.
Se mai adreseaza si celor care invata pentru ei si pentru cei din jur. Ei, cei care invata din dorinta de cunoastere si nu pentru a fi buni la foarte multe materii.
Apropo, daca esti bun la foarte multe materii si slab la o materie (sa zicem ca treci corigenta in toamna) inseamna ca esti in categoria celor “destepti cu inteligenta peste medie” sau “extrem de slabi, cei care de-abia trec clasa”?
SARBATORI FERICITE si incercati sa nu va mazgaliti viata in alb si negru!
Colorati-o!