Teen Press 
foto: Adriana Isăilă – colaborator foto
Şcoala este aceea instituţie care trebuie să te pregătească pentru viaţa adultă, pentru o carieră, care îţi oferă educaţia primară. Prin urmare, are o mare contribuţie la modelarea noastră ca oameni. Bla, bla… şi, în acelaşi timp, e perioada cea mai faină. Pentru că am ieşit de ceva timp de pe băncile liceului, ultima afirmaţie este mai mult decât adevărată.
Cât timp am fost în liceu uram orele de dimineaţă, îmi displăcea sala de clasă, nu mai suportam anumiţi profesori şi colegi, mă săturasem până peste cap de anumite materii, nu înţelegeam de ce trebuie să învăţ la desen. Acum îmi amintesc cu drag de toate astea şi mi-ar face plăcere să mă întorc la ele.
În primul rând, în liceu încă ai libertatea să faci prostioare fără să suporţi consecinţele, încă poţi să iei o notă mică fără să-ţi fie teamă că n-o să intri în programul de practică, încă poţi să „suferi“ din iubire azi şi ziua următoare să ieşi la film cu prietenul/ prietena lui/ ei cel/ cea mai bun(ă). Este, într-adevăr, încă o joacă totul, cu toate că nu pare aşa. Când eşti implicat direct în acţiune uiţi să vezi perspectiva de ansamblu, ca peste timp să zâmbeşti la amintiri „tragice“. Ce chin a fost când te-a prins profu’ de mate copiind, cum te-a prins diriga tocmai când ieşeai pe uşă, încercând să te sustragi activităţii didactice, cum se scurgea timpul de parcă mai mult stătea pe loc până la pauza când te întâlneai cu el/ ea.
Mai mult decât atât, nicăieri, niciodată n-o să mai existe ideea de colectiv aşa cum este în liceu. Vii la 8 dimineaţa, cu ochii cât cepele, o poftă de somn nebună şi dai de colegul de bancă, colega din faţă plini de viaţă care îţi redau vlaga. Cu toate că nu mereu există cazul fericit ca o clasă să fie unită, e minunat fenomenul de a împărţi zi de zi acelaşi spaţiu cu 30 de persoane timp de 4 ani. Inevitabil, se creează un spaţiu confortabil, cald, de care nu o să mai ai parte vreodată.
Şi, bineînţeles, un aspect destul de important este că această perioadă-i cea mai potrivită să se lege cele mai frumoase relaţii de prietenie, dar şi cele mai de durată. Chiulitul cu cea mai bună prietenă de la facultate nu o să aibă acelaşi farmec pe care îl are în liceu. În liceu sunt relaţiile de iubire cele mai conflictuale, iar umărul pe care să plângi este mai mult decât necesar. Nu ai cum să treci prin perioada cea mai haotică a vieţii, adolescenţa, fără să te ţii de braţ cu cineva.
Cu alte cuvinte, sunt lucruri deja ştiute, însă doar la nivel teoretic, cu practica e mai greu. Ce vreau eu să spun este că trebuie să încercaţi să vă bucuraţi de liceu, fug anii că nici nu-i vezi, chiar dacă diriga iar te cearta că ai venit cu ruj, că ai spart geamul cu mingea, chiar dacă te cerţi pentru a zecea oară cu profa de română sau te enervează temele interminabile la mate. Sunt nişte preţuri prea mici pentru amintirile care rămân apoi. Până la urmă, de aceea ne place şcoala, pentru că ne petrecem mai mult decât jumatate din timp cu ea şi ne oferă o comoară de amintiri, pe lângă cele de cunoştinţe, de care nu trebuie să uităm, desigur.
