Teen Press 
foto: Adriana Isăilă – colaborator foto
Cei mai frumoşi ani. Aşa sunt caracterizaţi anii de liceu, în general. Atunci de ce, mă rog, aud în fiecare zi numai lamentări (unele de-a dreptul ridicole)?! „Mă ascultă la chimie“, „dau test la info“, „mă trezesc prea devreme, mi-e somn“, „n-am chef de şcoală“.
Este vorba de psihologie, nu de cine ştie ce formule magice ale fericirii. Dacă înveţi să te bucuri de cele mai mici detalii, atunci atitudinea ţi se va schimba. Te ascultă la chimie? Demonstrează-i profei că ştii mai mult de şaptele pe care ţi l-a dat în test. Dai test la info? Roag-o pe tipa din prima bancă, cu care nu prea ai vorbit anul ăsta deloc, să-ţi explice programele. Te trezeşti prea devreme? Ţopăie de câteva ori în faţa geamului larg deschis, şi vei fi plin de energie (asta dacă te culci şi la o oră rezonabilă).
N-ai chef de şcoală? Păi, nu ştiu cum să-ţi spun, dar dintr-a 11-a nu eşti obligat să mai mergi la liceu. Dar în ziua de azi nu mai faci nimic doar cu zece clase. Asta desigur, dacă nu vrei cumva să te duci cu oile, prin munţi. Priveşte partea bună a lucrurilor. La liceu îţi dezvolţi aptitudinile sociale. Interacţionezi cu cei mai mulţi oameni la şcoală, iar majoritatea prietenilor fac parte din aceşti oameni. Eşti nevoit să treci prin diverse situaţii, care te învaţă, la o scară mult mai mică, cum să te descurci în viaţă. De asemenea, în liceu îţi „consolidezi“ personalitatea, îţi determini nişte valori şi îţi alegi nişte idealuri în viaţă. Acestea se datorează, de cele mai multe ori, modelelor pe care le întâlnim… tot la şcoală. Nu săriţi! Există profesori şi profesori, e adevărat. Poate unii nu ştiu cum să-şi facă meseria, dar alţii vin şi ne vorbesc cu atâta pasiune, nu numai despre materia respectivă, ci despre viaţă. Mi s-a-ntâmplat să admir tăria de caracter a unui profesor, sau blândeţea şi calmul altuia. Altă poveste e că primul dă note mici, iar de la al doilea nu-nţelegi nimic. Fiecare lucru are o parte bună şi-una rea, depinde din ce punct de vedere priveşti şi cât de mult augmentezi „răutatea“. Depinde dacă vrei să ai o experienţă frumoasă, de care să-ţi aminteşti cu plăcere peste ani, sau să-ţi aminteşti numai de interiorului birtului de peste drum de liceu.
Desigur, un alt avantaj, destul de evident, este acumularea de cunoştinţe, dacă nu specifice (materii întregi), măcar generale. Nu cred că te-ai simţi prea grozav dacă n-ai putea avea o conversaţie coerentă (şi corectă din punct de vedere gramatical!) despre problemele actuale ale, să spunem, economiei mondiale.
La facultate şi, mai târziu, la serviciu, vei plânge mai degrabă după orele de română, în care râdeai, te distrai, dar învăţai istoria literaturii şi-o ştiai ca pe Tatăl Nostru, decât după orele pierdute aiurea prin parcuri sau baruri.
Bunăstarea şi-o creează fiecare, e vorba numai de percepţie. Nu trebuie să aştepţi o lege revoluţionară a educaţiei ca să fii mulţumit, pentru că mă tem că va trebui s-aştepţi ceva şi s-ar putea să fii dezamăgit. Dacă încerci să vezi frumuseţea din fiecare lucru naşpa, atunci şi starea de spirit şi percepţia asupra şcolii ţi se va schimba. Şcoala poate fi fun, dacă o faci tu să fie aşa! Ne vedem în curtea şcolii!
