Teen Press 
foto: Raluca Anculete – colaborator foto
Nu ştiu de alţii, dar eu mi-am amintit destul de târziu că şi de Paşte se fac cadouri. Erau ani în care aşteptam sărbătoarea asta mai ales pentru aşa-zisul „Iepuraş“.
Mă mai uit la „ăştia mici“ care se minunează că ouăle se colorează, care apreciază orice gest fac parinţii şi care, cu o acadea, sunt cei mai fericiţi. Şi câţi dintre noi nu au crezut că într-adevăr vine un iepure care, Dumnezeu ştie cum, cară el un coş cu dulciuri şi ni le pune pe masă.
Şi acum?
Acum nu mai cerem un baton de ciocolată sau alte dulciuri. Nu ne mai impresionează nici pungile cu tot felul de forme, iar vopsitul şi ciocnitul ouălor… please, pot să fac asta oricând cu un marker şi două ouă. Acum ne-am dori nişte bani (că deh, ţigările nu se cumpără singure), un iPhone, un laptop nou sau alte nebunii. Se duce tot farmecul şi semnificaţia sărbătorii dacă tu o aştepţi că poate, poate îţi face tata un cadou şi îţi repară PSP-ul. Acestea ar trebui să fie bonusuri şi nu ţeluri principale. Dar bineînţeles, de-a lungul anilor, ne-am obişnuit să stoarcem bani de la părinţi cu orice ocazie.
Şi mai rău mi se pare dacă te bosumfli că nu ai primit ultimul model de iPad sau nu mai aveau rochia pe care o văzusei de curând (hint: există şi Crăciunul). Prietene, sunt oameni acolo care se mulţumesc cu simplul fapt că au familia alături. Invidiază-i pe ei, pentru că apreciază ceea ce nu se poate cumpăra. Wake up, people!
