De ce nu putem privi dincolo de aparente?

labelling-antonia_catana-seminarist (1)

text şi foto de Antonia Catană – seminarist

Prost. Sărac. Gay. Urât. Acestea sunt doar câteva dintre etichetele pe care oamenii şi-i le pun în frunte unul altuia, fără a se cunoaşte. Nu vorbesc aici despre copilaşii care se joacă la grădiniţă, care, cel mai probabil, sunt rezultatul societăţii superficiale, ce nu ezită să eticheteze un om după înfăţişare.

Fata care citeşte în colţul clasei? Nu e tocilară, doar se adânceşte mai mult în ficţiune decât în realitate. Tipul care nu joacă fotbal? Nu e fraier, poate îi place altceva. Omul din tramvai care ţi-a cerut scaunul? Nu e nesimţit, ci obosit după o lungă zi de muncă. Sunt multe exemple pe care le-aş putea enumera acum, dar vreau să mă concentrez asupra celor care se fac auzite cel mai des.
Deoarece acest subiect tabu, discriminarea, a fost adesea complet ignorat, s-a creat societatea din care cu toţii facem parte azi şi pe care vrem să o schimbăm. Totuşi, de ce preferăm să judecăm carțile după copertă? Simplu! Alegem să cunoaştem o persoană la fel cum descriem o cutie: dacă are un aspect nu foarte plăcut, automat cutia este goală sau ascunde ceva groaznic. Însă, din poveşti şi basme, aflăm că ceea ce noi am numit un simplu „gunoi“, era de fapt o comoară.

Discriminarea în şcoli este de mai multe tipuri. De la sex, religie, până la statutul social şi rasă. Aceste etichete au un efect foarte puternic asupra persoanelor implicate. Cel puţin unu din trei copii a primit insulte din partea colegilor, în timp ce alţii refuză să meargă la şcoală fiindcă pur și simplu „nu le place“.

labelling-antonia_catana-seminarist (2)

Am făcut cunoştință cu superficialitatea şi prejudecățile oamenilor odată ce am intrat la liceu, chiar dacă nu eu am fost ţinta. Am avut ocazia să întâlnesc oameni diferiţi care, chiar dacă nu îşi vorbiseră deloc, puteau să se descrie unul pe altul într-un cuvânt. Cu toţii ştim clasele acelea împărţite în „n“ bisericuţe, iar singura cale de a te integra este dacă aderi la religia lor. În momentul acela, am decis să nu fiu una dintre persoanele care vorbesc doar cu trei-patru colegi şi am reuşit să port conversaţii cu fiecare dintre ei, înainte de a-i judeca și a decide dacă avem aceleaşi interese sau nu.

Este mai uşor să spui unei persoane că e copilăroasă înainte de a purta o conversaţie serioasă cu ea. E mai comod să spui că o persoană e proastă la o anumită materie când, de fapt, nu este interesată de acel subiect. E floare la ureche să cataloghezi un coleg drept anti-social, înainte de a-l cunoaşte şi a vedea cât de deschis şi prietenos este.

Sunt multe căi prin care evităm această judecată după aparenţe. De cele mai multe ori, individul care arată cu degetul îşi ascunde persoana sub un costum pe care îl poartă toată lumea.
Trebuie să înţelegem că toţi suntem diferiţi. Şi să acceptăm acest lucru. Este foarte bine dacă eşti diferit! Trebuie să învăţăm câte ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnim pentru că aşa te dezvolţi pe tine. Dacă toţi am fi la fel, nu ar mai exista o acea „metaforă a perfecţiunii“ şi nu am putea să ne dezvoltăm ca persoane.

Apreciază şi cunoaşte dincolo de aparenţe. Nu ştii niciodată când vei descoperi o comoară.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.