Cuvintele, cel mai puternic drog folosit de omenire


Cuvintele, cel mai puternic drog

de Ruxandra Şiclovan – colaborator
foto: Ioana Muntean – fotoreporter

După cum se spune, în liceu ne creăm legături ce durează în timp, cu persoane speciale, cu care avem în comun multe lucruri şi care ne sprijină şi ne ajută de fiecare dată când avem probleme.
Însă, chiar dacă îţi formezi propria gaşcă în liceu, asta nu înseamnă că trebuie să îţi petreci tot timpul doar cu acei oameni. Cât trăieşte, omul învaţă, niciodată nu putem şti prea multe lucruri. Comunicarea este stâlpul de bază în privinţa relaţiilor cu ceilalţi, iar fără comunicare am putea considera că suntem practic lipsiţi de vlagă şi atitudine.

De asemenea, tindem în general să judecăm persoane care nu ne-au greşit cu nimic şi acesta nu este un lucru de lăudat. Se spune că atunci când eşti prieten cu cineva, duşmanii acestuia îţi sunt şi ţie duşmani. Eu nu aş lua chiar aşa lucrurile. Probabil există anumite altercaţii între două sau mai multe persoane, dar asta nu înseamnă că şi tu trebuie să urăşti pe cineva care nu ţi-a făcut ţie nimic. Bine, nici să fii prieten la cataramă cu cel cu care un prieten de-al tău nu se înţelege, nu este ceva bun. Însă, dacă ştii un om de mai mult timp, de exemplu, frumos este măcar să îl saluţi. Nici ţie nu ţi-ar face plăcere ca cineva să te ignore pur şi simplu fără motiv.

Chiar şi în clasă se formează anumite grupuleţe. Când este vorba de ieşit tot colectivul clasei Z, cu siguranţă nu se vor reuni toţi pentru a merge la un eveniment (mă refer aici strict la clasele care nu sunt unite). Cele mai frumoase amintiri şi cel mai mult timp îl petreci, vrând, nevrând cu colegii tăi de clasă. Aşa că de ce să nu încerci să te înţelegi cu toţi bine? Cu siguranţă nu vei avea nimic de pierdut, ba chiar vei descoperi, eventual, lucruri noi şi interesante de la cei de la care nu te aşteptai şi, de ce nu, prieteni noi.

Sindromul de turmă face din ce în ce mai multe victime în prezent, dar stă în puterea noastră să schimbăm acest lucru. Până la urmă nu este nimic anormal, inuman sau de neatins. Totul constă în arta comunicării, în exprimarea ideilor potrivite la momentul oportun şi să ne trăim viaţa fără să depindem de alţii (unele grupuri au un „şef“. Prostii! Tu eşti singurul tău şef!).
Aşadar, tu decizi dacă vrei să te ghidezi după cineva în viaţă sau dacă vrei să combaţi sindromul de turmă!

Leave a Comment