Teen Press 
foto: Andreea Stoian – fotoreporter
V-aţi uitat vreodată în jurul vostru? Dar să vă uitaţi, să vă gândiţi la ce vă uitaţi, nu doar să îndreptaţi un ochi. Aţi văzut oare cât de gingaşă şi de perfectă este o frunză, un fir de iarbă sau o păpădie? Fie şi o creangă uscată, plină de furnici… Da, şi ea este o minune pentru că nu a ajuns din întâmplare aşa, are o semnificaţie, un scop, are un rol în a-i ajuta pe alţii să trăiască prin ∕după dispariţia ei.
V-aţi uitat vreodată la un cer înstelat? Aţi văzut cum fiecare stea parcă îţi face cu ochiul şi că nu te mai saturi privind la imensitatea aia copleşitoare, în care fiecare lucru mic are rolul lui bine ştiut pentru ca totul să meargă perfect?
Tindem să fim perfecţi, să arătăm perfect, să ne comportăm perfect, să vorbim perfect, să trăim perfect, dar nu vedem că, de fapt, ne transformăm în ceva imperfect şi că doar lucrurile care ne înconjoară, natura, doar ea mai are perfecţiune în ea, atât cât am mai lăsat noi. Degeaba ne străduim să imităm ceea ce a fost creat cu mult înaintea noastră, pentru că nu facem decât să ne minţim pe noi înşine şi pe ceilalţi. Lumea asta e ca o maşinărie care a fost proiectată şi gândită să funcţioneze aşa cum trebuie, cu toate resursele necesare unei funcţionări cât mai îndelungate şi mai „sănătoase“, doar că, mişcând un şurubel, totul se poate dărâma încet, încet.
Nu mi s-a părut potrivit să vorbesc despre lucruri legate de oameni: calităţi, mentalităţi, comportamente etc., pentru că pe aspectele astea nu le poţi încadra în categoria lucrurilor statornice, a lucrurilor pe care te poţi baza oricând, pentru că ele se schimbă după cum bate vântul, ba chiar şi atunci când nu bate. Ceea ce a fost (fapte, documente, clădiri) va rămâne, dacă nu în realitate, în mod concret, măcar în mintea unora care-şi mai aduc aminte şi mai vorbesc despre ele. Pentru că ştii cum e vorba aia: „un lucru/o fiinţă nu dispare de tot atât timp cât mai există cineva care să-şi aducă aminte de el/ea“. Nu ştiu cine a spus-o. Nici nu contează. Contează doar că mi-am amintit de ea la momentul potrivit.
Să privim în jurul nostru, măcar acum când mai avem la ce!
Este destul de dragut articolul, singurul lucru cu care nu sunt de acord, este faptul ca interventia oamenilor aspura naturii, a fost necesara pentru supravieturirea noastra. Cat despre zicala, o vazusem si eu pe undeva, mi se pare geniala.
Dacă omul n-ar exista și interveni în natură, n-ar mai exista oameni care tine care să spună că ăla care a dat primul cu topor într-un copac e criminal. Înțelegi? Nu înțelegi, că oricum nici eu nu-nțeleg articolul, și ca fapt divers, nimic nu-i perfect, tocmai de aceea și cuvântul “perfect” nu are grad de comparație, căci e perfect.