Teen Press 
foto: Carina Coman – colaborator foto
Aflându-mă la un workshop (unul, oricare) acum câtva timp, ca orice adolescent normal care trăieşte cu impresia că toată personalitatea lui atârnă de complexitatea lucrurilor pe care le spune, am exclamat (out of nowhere) că modelele pe care generaţia mea le are sunt cu totul altele decât cele ale generaţiei de dinaintea mea. Ba mai mult, se poate spune că ce era definit ca fiind anti-model, chiar şi pentru cei cu doar vreo 5-10 ani mai mari ca liceeni de azi, a devenit model pentru noi. Moment în care ăi’ mai de sus (şi aici mă refer la vârstă), prezenţi la acel workshop, au început să aclame afirmaţia mea de parcă aş fi redescoperit America. Sunt eu de vină? Adică, nu e logic?
Să mă explic: orice fenomen care are sau a avut vreodată loc în lume (ca să nu zic natură, pentru cei ce pun civilizaţia deasupra) a dus inevitabil la o reacţie, drept dovadă că acel fapt a schimbat ceva (adică a avut loc). Prima relaţie pe care o înveţi vreodată e aceea dintre cauză şi efect. Pe deasupra, ăia care au mai trecut pe la ora de biologie (anatomie) s-ar putea să ştie că orice impuls nervos într-o parte a creierului duce la „stingerea“ unui alt impuls într-un alt loc. Că altfel ai face scurt-circuit şi asta nu e chiar OK – exceptând cazul în care te cheamă Mişkin şi ai epilepsie.
Trecând la cazuri mai concrete, cel mai simplu exemplu este literatura. De fiecare dată când un curent literar a avut o orientare de o anumită factură (fie că e vorba de înclinaţia către raţionalitate sau dimpotrivă), următorul curent a fost reprezentat de capătul opus. Şi e normal să fie aşa, pentru că asta înseamnă evoluţia: greşeşti (sau, mă rog, duci o chestie până în pânzele albe şi descoperi că nu merge) pentru ca mai apoi să poţi să greşeşti din nou, dar într-o direcţie opusă.
Acum, că suntem de acord în privinţa asta, sunt eu pe lângă sau e normal ca dacă mami şi tati considerau super tare (sau frumos sau cum or fi zis ei) să porţi blugi pe care dacă îi îmbraci nu cad, sau să porţi blugi în general, sau să asculţi muzică foarte complexă, bând ceai sau o cola, atunci te poţi aştepta ca generaţiei de după să i se pară mega cool să nu poarte deloc pantaloni, să asculte muzică foarte simplă, bând alc**l. Cel mai probabil aici susţinătorii uneia sau altei generaţii (căci, evident, nu suntem toţi parte din aceleaşi grupuri „de influenţă“) vor veni cu argumente pro sau contra legate de conotaţiile pe care le-am folosit. Şi, drept dovadă, nu s-a înţeles prea bine la ce mă refeream. E destul de greu să treci de o parte sau alta odată ce ai înţeles un fenomen, nu? Nimeni nu susţinea că trebuie să fii într-un fel sau altul, ci, dimpotrivă, să vezi de ce se întâmplă una sau cealaltă.
Şi fiindcă logica e un „instinct“ pe care cu toţii îl avem (a se menţiona că majoritatea la care te gândeşti nu conştientizează acest „instinct“ sau îl ignoră de dragul „coolness-ului“) atunci când părinţii îţi spun: „Nu ieşi nicăieri îmbrăcat aşa! Cum poţi să asculţi sunetele alea care nici nu pot fi numite muzică?!“, te simţi nedreptăţit şi, oarecum, cu orgoliul undeva mai sus decât îţi dă voie acceleraţia gravitaţională. Şi asta nu pentru că tuturor ne place să ne simţim neînţeleşi şi, prin urmare, speciali.Greşesc?
Cel mai greoi articol de luna asta, pana la acest moment, din cele puse pe site. Ai prea multe paranteze, incepi o idee, apoi simti nevoia sa explici, sunt distras, apoi trebuie sa revin la ideea incipienta. Ah, ma pierd, imi pierd ideea, de fapt textul nu ma ajuta sa aflu de ce citesc. Si finalul, se termina intr-o intrebare, de altfel una cu forma retorica.
Nu, nu s-a inteles la ce te referi. Si de ce ai cenzurat cuvantul alcool? Sau pentru cine l-a cenzurat am o intrebare: Chiar crezi ca acolo pot citi orice altceva dar nu alcool? Desigur ca alcool e, ca nu pot bea nimic care incepe cu “alc” si se termine in “l”. Deci o cenzura fara rost, fara sens.
Si de la ce a inceput totul? O mica lauda la adresa ta, de ce ai facut tu la un workshop. Bine, eu mi-am incheiat analiza textului. Sper sa-ti foloseasca aceste sugestii.