Cum am aflat că Mos Craciun nu exista

light350-0731

de Teodora Ciobanu – seminarist
si Ana Maria Pop – seminarist
foto: Antonia Catana – seminarist

Este seara de 24 decembrie. Toată familia se adună în sufragerie „să îl aștepte pe Moșul“, cum ar spune mama. Privești bradul împodobit și îți amintești cu nostalgie de vremea când vorbele mamei erau mai mult decât o metaforă.

Într-adevăr, Moș Crăciun a însemnat pentru majoritatea dintre noi mai mult decât spiritul sărbătorilor de iarnă. Primii noștri ani de viață au fost profund marcați de existența bătrânului rotofei din Laponia și a cadourilor aduse de acesta în seara de Ajun.

Totuși, timpul a trecut și, mai devreme sau mai târziu, am aflat că Moșul nu este real. Acest moment a însemnat pentru mulți sfârșitul unei ere a copilăriei, iar pentru a-l comemora, Teen Press a intervievat 50 de elevi din liceele Gheorghe Șincai și George Coșbuc. În continuare, se regăsesc 20 de povești reale despre cum au aflat adolescenții că Moșul nu există:

Ella, 17 ani: „Eram în clasa a IV-a și îmi căutam o pereche de pantofi în dulap. Când am deschis ușa, cadourile de Crăciun, frumos împachetate, au căzut peste mine. Am întrebat-o pe mama ce căutau acolo și ea mi-a ținut o predică despre cum Moș Crăciun nu există și despre cum sunt destul de mare ca să știu. Am plâns puțin, dar după am realizat beneficiul situației : Puteam să le cer alor mei fix ceea ce voiam de Crăciun și să fiu sigură că îmi vor lua.“

Gabriela, 16 ani: „Eu am aflat la opt ani, după ce am tot întrebat-o insistent pe mama dacă Moșul sigur există, fiindcă auzisem tot felul de zvonuri. Ea îmi zâmbea și spunea că dacă nu cred în existența sa, atunci nu îmi va mai aduce cadouri. Însă, în seara de Ajun, m-am uitat pe ascuns și am văzut-o când punea cadourile sub brad. Am fost foarte dezamăgită.“

Aly, 16 ani: „Mama primea de la serviciu niște bilețele mici, cu emblema firmei pe ele. De Crăciun, pe toate cadourile erau puse acele bilețele pe care era scris cui îi aparținea fiecare cadou. Le-am recunoscut imediat și am întrebat-o pe mama de unde a avut Moșul bilețele ca ale ei. Nu a știut ce să răspundă și a recunoscut că Moșul nu există.“

Bianca, 16 ani: „Tata și-a dat seama că bănuiam ceva despre faptul că Moș Crăciun nu există. A vrut să-mi înlăture orice dubiu și l-a rugat pe un prieten de familie să se costumeze și să vină să pună cadourile sub bradul din curte. Tata era cu mine în casă când am văzut fapta și de aceea am început să cred în continuare că Moșul există. Apoi, în altă zi, când mă jucam pe telefonul tatei, am văzut mesajele lui cu prietenul său, când l-a rugat să se dea drept Moșul.“

Evelin, 16 ani: „Când stăteam în brațele Moșului, la o serbare de la școală, am observat că nasul lui stătea să cadă, așa că l-am atins și am rămas cu el în mână. Brusc, i s-a desprins și barba și l-am recunoscut pe tatăl unei colege. Toți au început să plângă.“

Cristiana, 15 ani: „Pregătisem o farfurie cu biscuiți și morcovi pentru Moșul și pentru renii săi. Deși am încercat să stau trează toată noaptea, bineînțeles că nu am reușit. Dimineața, am văzut farfuria goală, biscuiții puși la loc în cutie și morcovii în frigider. Așa am descoperit că Moșul nu a trecut pe la mine și că, de fapt, el nu există.“

Cătălina, 15 ani: „Îi pregătisem Moșului mâncare, dar a doua zi era tot acolo, pe farfurie. Mama mi-a zis că Moșul a fost foarte grăbit și că nu a avut timp să mănânce. Am crezut-o, dar abia după un an am descoperit că Moșul nu există, când căutam ceva în dulapul mamei și am dat peste cadouri.“

Ioana, 16 ani: „La şapte ani, mama s-a supărat foarte rău pe mine și m-a certat cumplit. Era Ajunul Crăciunului, mi-a zis că nu voi primi nimic de la Moș Crăciun nici anul acesta, nici în anii viitori, fiindcă el nu există. Nu am fost prea afectată de acest fapt, marea mea dezamăgire a fost atunci când am aflat că nu există Iepurașul de Paște.“

Andreea, 15 ani: „Când eram mică și îi auzeam pe colegii mei cum povesteau felul în care au descoperit că nu există Moș Crăciun, eram supărată fiindcă eu nu aveam o poveste la fel de interesantă ca a tuturor. Acum o să spun adevărul: părinții mei au fost de părere că nu ar trebui să mă mintă, dacă tot voi afla la un moment dat. Și asta a fost tot, așa am aflat.“

Maria, 15 ani: „Tata mă amenința de fiecare dată când nu eram cuminte că îl sună pe Moș Crăciun și îi spune să nu mai îmi aducă nimic. Odată, chiar l-am auzit vorbind la telefon, bineînțeles că a făcut asta special ca să-l aud eu. Imediat după ce a ieșit din cameră, am luat telefonul și am sunat la numărul respectiv, pentru că voiam să îmi cer iertare. Am fost foarte surprinsă când mi-a răspuns mama și a recunoscut totul.“

Ionuț, 15 ani: „La nouă ani, m-am prefăcut că dorm când am auzit mașina părinților mei care veniseră de la cumpărături. Au intrat în casă cu o grămadă de cadouri în brațe pe care le-au pus sub brad. I-am surprins imediat și nu au mai știut ce să facă sau ce să zică, așa că mi-au spus adevărul.“

Marius, 17 ani: „În Ajunul Crăciunului, am fost la o petrecere în familie, la care venise și Moșul. Am fost foarte fericit pentru că primisem ceea ce îmi doream. A doua zi, am gasit costumul roșu și barba în dulapul tatei.“

Mihai, 16 ani: „În clasa I, cu câteva zile înainte de Crăciun, am auzit-o pe mama vorbind la telefon despre cadourile pe care voia să le cumpere. În dimineața de Crăciun, am găsit sub brad exact lucrurile despre care am auzit-o pe mama vorbind.“

Adi, 16 ani: „La 12 ani, am găsit toate scrisorile mele pentru Moș Crăciun într-un plic aflat într-un sertar din camera părinților.“

Mara, 17 ani: „Mama mea avea obiceiul să cumpere clopoței și să mă facă să cred că atunci când îi aud, vine sania Moșului și trebuie să mă culc repede. La zece ani, nu am putut să adorm și am tras cu ochiul după ușă. Atunci, am văzut-o pe mama cu clopoțeii în mână, punând cadourile sub brad.“

Ana, 15 ani: „Eu mi-am dorit foarte mult de la Moșul un bebeluș Baby Born, pe care l-am și primit. Am observat că avea prețul pe cutie, dar nu am băgat în seamă. Peste câteva zile, am dat și peste bon. M-am dus cu el la mama ca să îmi explice și atunci ea mi-a zis că nu există Moș Crăciun.“

Mădălina, 17 ani: „Când aveam 13 ani, am petrecut Crăciunul în Londra. Am avut parte de o călătorie cu peripeții și am ajuns foarte târziu la hotel, toate magazinele erau închise. A doua zi dimineață, nu am găsit niciun cadou, fiindcă ai mei nu au avut de unde să cumpere și așa mi-am dat seama că Moșul nu există.“

Alex, 16 ani: „Ca majoritatea copiilor, mi-am surprins părinții așezând cadourile sub brad. Însă, spre deosebire de ceilalți, eu nu am fost dezamăgit fiindcă știam că voi primi cadouri în continuare.“

Bianca, 16 ani: „De când eram mică îmi plăceau foarte mult filmele. Am văzut toate filmele specifice Crăciunului și datorită lor am știut de la opt-nouă ani că Moșul nu există.“

Elena, 17 ani: „Când aveam şase ani, fratele meu mi-a spus că nu există Moș Crăciun și nu l-am crezut. Determinat să mă convingă, mi-a sugerat să ne ascundem după canapea în seara de Ajun și să îl așteptăm pe Moșul după ce se culcă părinții noștri. Pe la douăsprezece noaptea, l-am văzut pe tatăl meu cum scotea cadourile din dulapul de pe hol și le punea sub brad. Am început să plâng în timp ce fratele meu se amuza copios pe seama mea.“

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *