logo-rubrica-Trezirea-Butoiasilor

de Luiza Butoi – redactor

M-am gândit să vă spun ceva interesant astăzi celor care vă aruncaţi un ochi peste rubrica asta. Desigur, pentru voi nu ştiu dacă este interesant ce este şi pentru mine pentru că toată lumea, împreună cu toate credinţele, visurile şi iluziile ei este relativă. Precum şi timpul, de altfel.

Astăzi voi vorbi despre timp. Şi am spus asta cât mai concis posibil tocmai pentru că este vorba despre acest subiect şi cică timpul înseamnă bani. Toată lumea e înnebunită să facă bani zilele astea. Când le spui altora că ceea ce vrei să faci este pentru că îţi place sau pentru că ai un scop nobil, îţi cam întorc dosu’ băgând-o p-aia cu „Dududu, sigur, hai, că toată lumea vrea să facă bani“. Nu e ca şi când persoanele acestea au probleme financiare pentru că astfel m-aş fi gândit că au o logică spusele lor. Cred că pur şi simplu trăim printre oameni conduşi de orice altceva decât valori morale. Şi, oricum, cu toţii clacăm la capitolul ăsta mai devreme sau mai târziu, dar putem măcar să încercăm să nu facem asta.

Să-mi iertaţi critica (dacă se poate numi astfel), dar mă deranjează sincer când oamenii îi judecă pe cei din jurul lor, după sinele propriu, când vine vorba de defecte sau aspiraţii mai puţin nobile. Întotdeauna voi respecta oamenii care vor avea curajul să înfrunte lumea şi realitatea, oferindu-le tuturor celor din jur calităţile proprii, spunând modest şi crezând în acelaşi timp că „toată lumea ar putea să facă asta, trebuie doar să vrea şi să creadă, iar asta poate să facă oricine“. Şi mă exasperează la culme când oamenii spun asta atunci când vine vorba de ei. Adică mă refer la acea categorie de oameni ignorantă care spune, spre exemplu: „Şi eu aş putea să ajung pe Everest, am nevoie doar de un an, ce e aşa mare scofală de vă miraţi toţi?!“ Acum îmi cer scuze că declar asta, dar i-aş arunca într-o gaură neagră pe aceşti oameni lipsiţi de tact şi bun simţ realistic.

De ce este atât de greu să îţi aminteşti relativitatea lucrurilor? Pentru că de înţeles, cu toţii o înţelegem, dar uităm să ne-o amintim în multe momente.

Hei, voi, oamenii care visează doar bani sau doar escaladări de Everest într-un an. Am o surpriză pentru voi! La fel cum gândurile, părerile şi axele de simetrie ale oamenilor sunt relative, aşa şi timpul. Şi aţi ştiut dintotdeauna asta.

În acest moment, altundeva în lumea asta largă, care poate este străbătută de viteze mai mari decât cea de 300.000 de km/s, se naşte Hendrix. Sau Van Gogh a făcut un „Ţărani mâncând cartfori“. Sau Henric al VIII-lea se căsătoreşte cu Anne Boleyn. Eh, cine ştie ce se întâmplă acum prin acest neant totuşi plin? Dar voi, oameni care visează numai bani şi escaladări de Everest într-un an, iar v-aţi născut undeva prin Univers. Şi iar. Şi din nou. Şi tot aşa, la infinit. Şi poate că toate aceste vieţi şi lumi, dacă le-ai schimba totuşi cursul printr-o intervenţie minoră, s-ar sparge în altele două sau trei sau o infinitate. La fiecare moment al tău de cumpănă, Universul mai formează un spaţiu în care, în acelaşi timp, tu faci ceva diferit, evoluând diferit, devenind altcineva, un străin de tine de aici. Cineva care nu te cunoaşte şi pe care nici tu nu-l ştii, dar cu care ai în comun un trup şi o istorie.

Aşa observăm cum suntem orbiţi de această limitare a noastră, de a nu putea să ne oprim înaintea acestor diferenţe de mentalităţi şi timp definite prin relativitate. Pentru că, dacă mi-aş fi amintit şi eu când trebuia, că oamenii sunt relativi şi ei la rândul lor prin tot ceea ce cred şi prin ceea ce îi înconjoară, nu i-aş fi criticat pe acei oameni care visează numai bani şi numai escaladări de Everest într-un an… Cine ştie? Poate că în altă lume din Universul nostru fără început sau cu început – cine ştie, în fond, adevărul aici? – ei sunt nişte băieţi liniştiţi, care îşi văd de treaba lor şi care salvează oameni şi culturalizează populaţia lumii. Sau poate sunt nişte asasini cu puşti mari care le râd în nas celor care se sting în faţa lor. Ei, bine, totu’-i posibil.

Apropo, nelegat de asta, ştii că există o teorie conform căreia noi suntem acum cam în jur de anul 1714? Carol cel Mare şi un papă sunt de vină, au introdus în calendar peste noapte încă vreo trei sute de ani. Şi dacă eşti atent nu prea ştii nimic clar din lumea asta… să se fi întâmplat pe la 700 aşa? Iar dacă ştii, sunt din surse scrise cu câteva secole după, nu contemporane perioadei.

Dar este doar o teorie, la fel precum şi cea a relativităţii.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.