Atunci când e pe dos, când e aiurea, când e neaşteptat. Mergi la şcoală – îţi dai seama că e sâmbătă. Mergi la o înmormântare – mori într-un accident. Ironia e bipolară. Uneori are chef de glume, alteori e de-a dreptul sadică. Ironia mai are şi un frate, sarcasmul, mult mai inofensiv. Nu provoacă daune de nici un fel, ci poate doar să fie foarte amuzant sau foarte enervant (depinzând de care parte a glumei te afli).
Știi cum e cu autobuzul/ troleibuzul/ tramvaiul: dacă ai bilet, nu apare nici un controlor. Dacă nu ai bilet… E clar că e o conspiraţie a universului împotriva omenirii. Cum altfel putem explica legile lui Murphy? Nu, nu sunt paranoia. Doar foarte atentă.
Ce ne spune Murphy? Murphy ne spune aşa: „Dacă ceva poate să meargă prost, atunci va merge prost. Dacă ceva poate să meargă prost, atunci deja merge prost, doar că încă nu ţi-ai dat seama. Dacă nimic nu poate să meargă prost, atunci tot se va găsi ceva care va merge prost.“ Data viitoare când o să-ţi cadă pâinea prăjită cu untul în jos, resemnează-te cu ideea, fă-ţi altă pâine prăjită, şi gândeşte-te că sunt alţii care au păţit-o mai rău: Ludwig van Beethoven, compozitor, a rămas fără auz. Adolph Coors al 3-lea, moştenitor al imperiului berii Coors, era alergic la bere.
Am intrat odată în supermarket. Și l-am căutat. Ore în şir m-am plimbat printre raioane. La conserve, la îngheţată, la produse de uz casnic, la băuturi… peste tot. Am intrat apoi şi la farmacie. Nimic. Am intrat pe net, poate se găsea on-line. Am ajuns la concluzia că nu există. Spray-ul anti-ironie nu există. Nu e nici sub formă de cremă, pastă, săpun, sos, tablete, sau mai ştiu eu ce. Recunosc, şi eu m-am mirat foarte tare când am aflat.
Nu poţi să scapi de ironie. Dar poţi să fii precaut. Data viitoare ia-ţi la tine şi jachetă şi umbrelă.
Acesta DA articol… din categoria “nu ştiu ce să scriu pentru Teen Press, dar vrau să scriu ceva, iau un subiect oarecare, scriu câteva fraze şi să vedem dacă măcar cei din clasa mea îmi vor admira minunăţia de text.”
1. După primele trei rânduri citite eram extrem de încântată de faptul că citesc ceva drăguţ înainte de culcare. Mi-a plăcut cum ai formulat ” Ironia mai are şi un frate, sarcasmul, mult mai inofensiv.”. Cred ca e una dintre foarte puţinele sintagme ce te fac să vrei să termini de citit articolul.
2. Tu (poate) ai vrut aici să ne aduci la cunoştinţă câteva legi ale celebrului Murphy. Simpatică iniţiativă. Păcat că nu ai ştiut-putut-avut inspiraţia să formulezi altfel, să le legi. Fiecare paragraf poate fi o idee bunicică pentru un nou articol, dar ele între ele nu se leagă, metaforic vorbind se observă o distanţă între ele.
3. „Dacă ceva poate să meargă prost, atunci va merge prost. Dacă ceva poate să meargă prost, atunci deja merge prost, doar că încă nu ţi-ai dat seama. Dacă nimic nu poate să meargă prost, atunci tot se va găsi ceva care va merge prost.“ Mi se pare trist că ţi-ai ales fix acest paragraf. Într-o perioadă plină de teste, teze, ascultări, măriri de medii, în concluzie oamnei disperaţi ce au nevoi de note de Doamne ajută, tu mai rău ne deprimi. Am învăţat (de la ai mei şi din experienţele de care am avut parte până acum) că este indicat ca MEREU să avem o gândire pozitivă, şă avem încredere în noi şi în faptul ca totul va fi bine, pentru că astfel vom ajunge să credem cu adevărat în forţele proprii şi în final totul va fi în avantajul nostru.
4. Acum nu vreau să ca tu să ma consideri ironică, dar îţi mulţumesc sincer pentru faptul că mi-ai îmbogăţit cultura generală: nu ştiam de faza cu Adolph Coors ai III-lea.
Sper ca pe viitor să putem citi articole mai bune din partea ta.
*acestea sunt strict părerile mele. Dacă există cineva care nu este de acord cu ce am zis, îl rog să-şi exprime opinia.