Teen Press 
Am şi eu o întrebare? De ce trebuie să folosim cuvinte pompoase când nu este nevoie? De ce trebuie să spun „emancipare“ şi nu „a scăpa de sub dominaţie“ sau „a fi liber“? De ce trebuie să spun „mirobolant“ şi nu „foarte“? De ce trebuie să ne complicăm viaţa? Fraţilor… viaţa e simplă! Aşa sunt şi cuvintele care o descriu. Poţi la fel de bine să spui că o fată este frumoasă, dar în acelaşi timp poţi spune că este mirobolant de atrăgătoare şi că farmecul ei te face să radiezi de… şi de aici nu ştiu să mai continui. Nu sunt bun la propoziţii pompoase, trebuie să admit.
Ce vreau să spun e că nu are rost să ne ascundem în spatele cuvintelor atrăgătoare. De multe ori am auzit: „Vai, uite ce scump e, mi-a scris un roman prin care, de fapt, îmi spune cât de mult mă iubeşte!“, şi am încercat să înţeleg de ce oamenii fac aşa ceva. În primul rând sentimentele nu se exprimă, ele se simt. Şi de cele mai multe ori când vrem să ne super-exprimăm sentimentele iese o ciorbă. Eu, personal, sunt adeptul expresiilor simple, dar din suflet, precum „te iubesc“ (dacă este cazul), „îmi lipsești“ sau „te urăsc“. De ce? Dintr-un singur motiv. Consider că cel care scrie ceva super pompos vrea să capteze „cititorul“ prin vocabular, nu prin sentimentul transmis. Altfel spus, e ca şi cum ai asculta doar învelişul sonor al unei melodii, nu şi versurile ei. Şi care e faza cu minţitul frumos? Păi chiar asta. Ne putem foarte frumos ascunde adevăratele gânduri în cuvinte pompoase şi în fraze laborioase. Putem foarte uşor scrie o scrisoare în care să îi povestim unei domnişoare cât de mult o iubim, dar nu îi putem spune „te iubesc“ uitându-ne în ochii ei. Pentru că nu asta simţim. Şi încă ceva. Un lucru sincer este un lucru spus atunci când persoana vă priveşte în ochi şi trăieşte fiecare cuvânt rostit.
Şi, în rest, ce să zic? Viaţa e simplă şi frumoasă. Ea poate fi descrisă în cuvinte simple. Iar lucrurile simple sunt cele mai frumoase. Ele şi lucrurile care se spun din suflet. Iar cuvintele simple şi din suflet, credeţi-mă, sunt cele mai frumoase. Un „te iubesc!“ sincer face cât 100 de trandafiri. Cuvintele simple fac totul :-). Cuvintele simple ne alcătuiesc. Cuvintele simple ne arată adevărata faţă.
interesanta abordare 😕 dragut articol, bravo 😉
Sau pur si simplu, folosirea unui vocabular limitat, denota faptul ca ai o cultura ce tinde spre zero. Pitzi si altele asa, bajeti de gashca si altii asa, astfel vrei sa arati?
Nu ai corectitudine in ce vrei sa spui, prin simplul fapt ca tot textul tau, care mare nu este, se poate restrange la doua propozitii.
Hai, cred ca poti mai mult, nu sa iei un subiect asa facil. Daca asta e abordarea ta, atunci nu mai deschide carti, ziare, iti fac rau.
Hey… nu e vorba de citit aici. Ci de folosit expresii sinistre care nu isi au locul uneori :D. E vorba de conversatiile de zi cu zi de la scoala, cu prietenii. E vorba de faptul ca unii vor sa para ceea ce nu sunt, si anume filozofi. Am intalnit persoane care prefera un limbaj academic, plin de cuvinte care de care mai pompoase in locul unor lucruri simple. Si ca o chestie asa… oarecare: Inteligenta consta in a sti sa porti o conversatie cu oricine: de la cel mai analfabet pana la Lectorul Politehnicii.
In doua cuvinte: ideea articolului era “nu va ascundeti in spatele vocabularului elaborios”. Imi cer scuze daca ti-am lasat impresia ca instig la incultura. O seara chill 😀
Socant. Desi de obicei imi plac articolele tale, Nu sunt deloc de acord cu ce ai spus aici. Intradevar, oamenii trebuie sa si simta, nu numai sa spuna, dar de acolo pana la a spune ca acele cuvinte pompoase sunt inutile, e o cale lunga. Lectura, arta, poezia si viata fara lucruri transmise prin cuvinte pompoase nu ar mai fi inteleasa de ceilalti. E banal sa spui te iubesc intr-o poezie. Insa sa reusesti sa spui ceva prin care ceilalti sa-si dea seama de sentimentele tale, fara a le folosi denumirea, e un lucru mare…+ ca acele cuvinte mari, sunt o forma de a boemiza viata, iar intr-o societate in care toti injura si numai praful si saracia domina, avem nevoie macar de cuvinte frumoase care sa ne bucure imaginatia… Gandirea pozitiva, te face sa transformi situatia intr-una pozitiva si sa transfori astffel lumea intr-un lucru mai bun…
Oricine poate spune te iubesc, dar nu multi se fac iubiti prin ceea ce zic…
Zam… de acord cu tine. Aici e vorbe de subiectivitate, care se observa din plin in articol. Eu unul sunt mai ciudat (pe buna dreptate) si nu imi plac chestiile pompoase, cum ar fi poeziile lui Eminescu sau orele de psihologie :)) (acolo ai ocazia de a studia vocabularul pompos in toata splendoarea lui).
“Oricine poate spune te iubesc, dar nu multi se fac iubiti prin ceea ce zic…”. De acord cu tine… dar aici te referi stric la poeti [presupun]. Ceea ce incerc eu sa zic e ca in viata de zi cu zi, cand vorbesti cu amicii sau cu iubitul, o vorba simpla si sincera valoreaza mult mai mult decat un eseu despre cat de mult il iubesti, folosind un limbaj super pompos :”>. In fine… depinde de la persoana la persoana. Dar sunt de parere ca acele cuvinte simple rostite din inima si pe care le traiesti din toata fiinta ta sunt mult mai de efect :D.
P.S. Iti multumesc ca imi citesti articolele si iti multumesc ca imi oferi un feedback 😀 Chiar apreciez.
Ti-am citit comentariul, de fapt reply-ul lasat mie mai sus. Bine, nu instigi la incultura, dar daca nu te legai de Eminescu aici, nu comenta.
Eminescu a folosit in poeziile sale vocabularul cunoscut de toti. Ce-i pompos in el? Faptul ca rasuceste cuvintele pana cad in muzicalitate, rima, ritm si altele? Si psihologia nu are termeni pomposi, doar termenii ei, cum si Dreptul are termenii lui, precum si Medicina.
Voiai sa spui “rectorul Politehnicii”?
Ti-am citit comentariul, de fapt reply-ul lasat mie mai sus. Bine, nu instigi la incultura, dar daca nu te legai de Eminescu aici, nu comentam.
Eminescu a folosit in poeziile sale vocabularul cunoscut de toti. Ce-i pompos in el? Faptul ca rasuceste cuvintele pana cad in muzicalitate, rima, ritm si altele? Si psihologia nu are termeni pomposi, doar termenii ei, cum si Dreptul are termenii lui, precum si Medicina.
Voiai sa spui “rectorul Politehnicii”?
da :”>… My bad… si o recunosc :”> In rest ai dreptate :D. Jos palaria :D. [dar tot nu imi place vocabularul psihologilor… ma sperie :)). ] Iar Eminescu mi se pare mult prea romantic, dar frumos in acelasi timp datorita greutatii cu care il intelegi. 🙂 Tot timpul mi-au placut sentimentele exprimate in poeziile lui, dar nu imi place ca foloseste “cuvinte rasucite”. In rest, numai respect domnule’ . Si te astept sa imi citesti si viitoarele articole. Se vede ca esti un “Cineva” CULT! Care stie si cunoaste! Numai respect pentru oamenii ca tine!
Cuvintele si sentimentele difera intre ele. Mai mult, ele difera de la om la om. Ceea ce a spus Vlad, nu e gresit; el doar si-a exprimat parerea in legatura cu cateva cazuri intalnite de el. 🙂 Mie unul, imi place ce ai scris!
Fiecare persoana are un stil propriu ( daca nu ”fiecare” ,pot spune majoritatea) de a vorbi , este adevarat sentimentele nu pot fi exprimate ”cu adevarat ” insa dupa cum stiti bine si voi ” vorba dulce mult aduce ”.Asa ca uneori o vorba mai ”pompoasa/ complexa” poate indulci o situatie, sau chiar o conversatie… Ganditiva cum ar fi sa-i spuneti unei persoane ”Tu ma minti ” sau cum ar suna ” incerci cumva sa ma pacalesti :>” si asa veti intelege ce inseamna cu adevarat cuvintele care nu sunt asa simple cum spui tu Vlad … in mare parte imi place ceea ce ai spus insa vezi tu ”doar cu un simplu nu poti sa-ti demonstrezi afectiunea fata de o persoana” si daca vorbele nu sunt prietene si cu faptele atunci totul este doar un joc de cuvinte … sper ca nu am deranjat pe nimeni prin postarea acestui comentariu , aceasta este doar opinia mea …. astept viitoarele tale articole…
Vocabularul psihologilor este frumos ca orice alta masa a vocabularului , daca sti sa o cunosti , poti spune despre o tara pe care nu ai vizitato, dar despre care te-ai interesat ca este aparent plictisitoare? … asa este raspunsul meu e nu , vezi tu nu poti judeca pe nimeni si nimic daca nu cunosti indeajuns de bine 😉