Cum e sa faci facultatea in afara

de Arina Lazăr – redactor

N-ajungi măturător dacă nu faci o facultate. Şi totuşi plecăm în masă din ţară să studiem, cel mai des în Anglia şi Scoţia. N-am idee cum e să faci facultatea-n altă ţară, de-asta am vorbit cu prietenul Alex Mocanu, care e în anul întâi la University of Birmigham, Computer Science, ca să-mi povestească cum a fost la el cu plecarea.

„Ca să aplic, mi-am făcut cont pe UCAS, unde mi-am pus o scrisoare de recomandare de la o profesoară (nu poţi pune decât una singură) şi eseul personal. În aplicaţie trebuie să apară şi media pe care profesoara preconiza că o s-o iau la BAC. În următoarele luni am dat şi examenul la engleză. Fiecare facultate mi-a trimis câte o ofertă condiţionată – să iau cutare notă la examenul de engleză şi cutare notă la BAC ca să mă accepte definitiv. NU am avut nevoie de media de liceu, diplome de la olimpiade internaţionale sau altceva. Nici dacă ai chestii de genul ăsta nu le poţi pune în aplicaţie pe net, pentru că n-ai unde! Poţi să rămâi şi corigent (cunosc un caz) sau să fi fost exmatriculat, NU contează detaliile astea, că tot poţi ajunge la una din cele mai bune facultăţi.

În continuare, le-am trimis rezultatul de la examen (pe mail, un cod, să se uite ei pe net; n-am trimis acte prin poştă). Pentru Bacalaureat, am trimis prin poştă o traducere legalizată a diplomei, am mai dat nişte telefoane şi am fost acceptat necondiţionat.

Media din liceu a fost sub 9 (inclusiv nota scăzută la purtare) şi nu am avut participări notabile la concursuri sau olimpiade. Cu alte cuvinte, nu trebuie să fii un elev supradotat ca să intri la una din cele mai bune facultăţi din Anglia şi, implicit, de oriunde. E okay dacă faci voluntariat, dar trebuie să ţii cont că sunt foarte multe aplicaţii extrem de competitive din partea englezilor. La ei voluntariat nu înseamnă o vizită la casa de copii, ci multe săptămâni de muncă în Africa, Asia sau America de Sud.

Facultatea e grea. Dacă nu înveţi constant, e greu să faci faţă. Deşi uneori ai doar 10-15 ore pe săptămână, pregătirea ia foarte mult. Profesorii sunt de la buni în sus şi fiecare îşi rezervă o oră în care orice student cu nelămuriri se poate duce să şi le clarifice. Cu engleza e mai greu să te acomodezi, dacă n-ai mai avut experienţe de genul ăsta. Moneda e diferită, se circulă invers… Dar oamenii sunt mult mai simpatici, toţi îşi respectă clienţii, în timp ce facultăţile îşi respectă studenţii. Distracţia nu-i prea diferită faţă de România. Băutul e sportul principal. E mişto că ai multe societies, în funcţie de interesele tale.

Eu stau într-un cămin al facultăţii, cu £343 pe lună. E uşor mai scump, dar am vrut să-mi trăiesc viaţa de student la maximum. Aici se pare că-i foarte important, lumea se distrează mult. Un apartament care nu ţine de facultate m-ar fi costat mai puţin, dar aş fi pierdut multe. Cu banii e uşor aici: totul e scump! E adevărat că unele lucruri sunt mai ieftine ca în România, dar nu mereu. O slujbă ar fi o mare gură de aer, dar durează cam trei luni să-ţi proceseze aplicaţia şi încă ceva că să te angajeze.

Chestia e că pentru prima dată am senzaţia că trăiesc într-o ţară normală, chiar dacă are şi minusuri. Chiar te dezvoltă pe toate planurile, te face să te simţi responsabil şi matur. Pe deasupra, lumea de-aici reuşeşte în mod misterios să mă motiveze să mă pregătesc pentru viitoarea mea carieră. Cred că şi alţii se ţin la fel.“