Socialul de la pagina 5: Despre libertate si nu numai

Rubrica Socialul de la pagina 5

de Vladimir Pogonariu – redactor

Libertate, liceu, petreceri, chiuluri şi prieteni. Cam asta înseamnă pentru unii libertatea: să facă ce vor ei, cum îi tăie pe ei capul, fără să treacă nimic prin filtrul minţii (mai ales după puţin alcool). Dar este OK această libertate? Adică, este corect înţeleasă acesta? Bineînţeles că nu.

În primul rând, să fii liber nu înseamnă să faci ce te tăie capul fără să te gândeşti la consecinţe, nu înseamnă să fumezi un pachet de ţigări după care să te trezeşti la 45 de ani că ai plămânii ciuruiţi, nu înseamnă să bei ca porcul o noapte întreagă ca să impresionezi o domnişoară oarecare. Să fii liber e mult mai mult. Să fii liber înseamnă un sentiment. Eşti liber în momentul în care visezi practic cu ochii deschişi, eşti liber când te separi pentru câteva clipe de tot ceea ce te înconjoară. Eşti liber când eşti ceea ce vrei tu să fii, fără să îţi pese de cei din jur. Eşti total liber când eşti fericit, şi nimeni şi nimic nu îţi pot strica această stare (daaa… ceva de genul „Nirvana“).

În al doilea rând o să mă leg de libertatea muzicală puţin (un subiect ce mă apasă de ceva timp). Suntem liberi să ascultăm ce vrem OK? Da! Atunci de ce există discriminare şi stereotipuri create pentru diverse categorii de ascultători? De ce rockerii sunt nespălaţi, punkerii sunt emo, cei care ascultă Mozart sunt tocilari, iar hauserii… hauserii ascultă muzică bună (o să fiu nesimţit şi o să spun că maneliştii intră în aceeaşi găleata)? De ce dacă ascult punk-rock lumea se uită la mine că la ultimul ciudat când fac un pogo sau când îmi vântur pleata (pe care nu o am) pe „Enter sandman“? Şi nu în ultimul rand, de ce suntem marginalizaţi doar pentru că nu ascultăm ce e la modă? Prefer să nu răspund la aceste întrebări, prefer să vă las pe voi să răspundeţi (în gând sau pe site), prefer să vă las pe voi să trageţi concluziile şi, poate, să vă schimbaţi atitudinea faţă de cei de lângă voi.

Poate că manelistu’ de lângă tine are o minte sclipitoare, poate că rockerul nespălat e un om foarte sensibil, poate că hausărul cu care citeşti acest articol e un nesimţit (da, ştiu, am ceva cu hauserii, care pentru mine sunt un soi de cocalari). Şi încă o idee/un sfat care nu are nicio legătură cu articolul: Trăiţi versurile melodiilor pe care le ascultaţi! Nu mai ascultaţi doar „învelişul“ pieselor. Priviţi dincolo de versuri şi fiţi liberi, fiţi liberi să ascultaţi ce vreţi, fiţi liberi să fiţi ceea ce vă doriţi :-).

P.S.:
„Să nu te temi de ce gândeşti
Tu decizi de fapt cine eşti
Singur alegi ce-i mai bun
Află care-i al tău drum“ E.M.I.L. – Rămân la fel.

Recommended Articles

6 Comments

  1. De acord in totalitate cu tine in legatura cu definitia despre libertate. Insa cati dintre cei care asculta manele au o minte sclipitoare? 5% e mult zis dupa parerea mea. Oamenii tind sa generalizeze si zic si ei ce vad in jur. Eu una ascult majoritatea timpului pop, uneori si house si rock. Depends on my mood, depends on the song. Cea mai buna prietena a mea asculta rock, si da, ce-i drept se spala la 2 saptamani pe cap, si totusi tot prietena mea cea mai buna ramane. Deci aici as fi de acord cu rock-nespalat, desi cuvantul e dur. Cat despre cei care asculta manele..nu am vazut in viata mea pe cineva cu o minte sclipitoare, cand le suna telefonul in ratb cu manea ca ringtone ii aud cum vorbesc, cum injura, cum se dau smecheri. Asa cum iti dai seama de caracterul unui om dupa modul in care vorbeste, dupa atitudine, asa iti dai seama si dupa muzica pe care o asculta.

    1. E totul despre etichete.

      Nu pot sa zic ca am avut ocazia placuta sa vad un manelar cu ceva mai multi neuroni decat media de maimuta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizez. Desi in momentul de fata nici eu nu cred 100% ce zic, poate ca exisa acolo undeva un manelist care o sa-si dea seama ca 2+2=4 mai repede decat mine.

      Cat despre rockeri, ca sunt nespalati, disagree. Eu ascult rock only, dar nu am avut ocazia sa mi se spuna / aud ca sunt nespalat 😀

      Sunt etichete peste tot, din pacate

      @ Pogo: totally agree, iar faza cu Enter Sandman si blonda a fost memorabila :))

  2. Dragut articolul…si intradevar true.
    Eu am o singura intrabare, conform definitiei/perceptiei/punctului tau de vedere asupra libertatii, Tu te simti un om liber? Care se poate detasa uneori de tot ce e in jur, uitand de griji si de cei de langa tine?

    1. Pogonariu Vladimir

      Sincer, nu sunt total liber. Sunt ingradit de indatoriri.. dar imi fac zilnic timp sa visez. Visez pur si simplu cu ochii deschisi si muzica in urechi. Visez la orice prind: la munte, la prieteni, la zbor. The main idea e ca putem fii liberi oricand, ne putem elibera oricand si oriunde, important e cum o facem. Singurul lucru la care trebuie sa te gandesti cand esti liber sau te eliberezi este: Oare libertatea mea nu il deranjeaza pe cel de langa?

  3. Super articol! Imi place cum ai legat libertatea si “daydreamin'” de muzica.

    Ce e foarte trist insa: cu cat oamenii care asculta un anumit tip de muzica sunt sereotipizati, cu atat mai indarjiti vor fi, tinandu-se cu dintii de un singur stil, si nu se vor mai deschide ever catre altceva. Iar la randul lor, acestia ii vor stereotipiza pe cei care au in vedere mai multe stiluri complet diferite.

    Am fost numita in multe randuri “hibrid muzical” de catre rockeri cu care stau eu deobicei 😛

  4. Tu personal discriminezi, house-ării, manelistii, delimitand clar ca daca nu asculta ce asculti tu, nu sunt buni. Nu-ti suna putin a ipocrizie? Bine, mesajul e bunicel, nu-i cine stie, cam uzat in ultimul timp, dar tu personal ce faci ca sa nu mai fie stereotipurile astea?

Leave a Reply

Your email address will not be published.