Relationshipwrecks – Te iubesc pe tine, pe tine, si pe tine!

de Maria Bucur – editor-şef

Mă-ndoiesc profund că, adolescenţi fiind, n-aţi trecut măcar o dată prin situaţia asta. Ştiţi la ce mă refer – îţi place de cineva, poate îi arăţi ceea ce simţi, poate-ţi răspunde la sentimente, poate nu, şi, în secunda următoare, apare altcineva. Nu vrei să renunţi la primul, dar nici la cel din urmă. Aşa te regăseşti întorcând capul când la unul, când la altul, disperat ca Universul să-ţi dea un răspuns, să te scutească de această decizie.

Dacă te afli într-o asemenea conjunctură, nu dispera. Mai sunt şi alţii ca tine. E aproape imposibil ca la vârsta adolescenţei să fi găsit acea persoană alături de care să-ţi imaginezi un viitor şi, deci, să nu te amorezezi şi de o a terţa parte. Eşti tânăr, experimentezi, mai greu te „stabileşti“ lângă cineva. Fiecare are un ideal în minte şi cum perfecţiunea nu există, începe să caute câte o calitate aici, una colo, şi uite aşa se ajunge la momentul în care trebuie să iei o decizie. Cine va fi „alesul/a“?

Dacă nu eşti implicat într-o relaţie cu vreunul dintre „candidaţi“, e şi mai uşor. Nu vei avea parte de vreun sentiment de vinovăţie accentuat. Dacă eşti o persoană organizată şi cu capul pe umeri, poţi apela oricând la liste pro şi contra. Nu alege persoana cu cele mai multe calităţi, pentru că te vei plictisi repede. Şi, să fim serioşi, nimeni nu e perfect. Ar fi o ipocrizie din partea noastră să pretindem asta de la persoana iubită. Aşa că, în urma acestor liste, gândeşte-te foarte bine ce vrei de la partener şi încearcă, pe cât posibil, să fii obiectiv. Încearcă să faci comparaţii de acelaşi nivel, deoarece de obicei cei doi „pretendenţi“ sunt complementari (formează un întreg ideal pentru tine).

Şi ca să vă dau şi nişte idei descoperite de psihologi – în primul rând trebuie să ştim că emoţiile, în general, sunt tipic parţiale şi exclusiviste (adică nu poţi avea exact acelaşi sentiment pentru persoane diferite). În al doilea rând, trebuie să facem diferenţa dintre „iubirea romantică“ şi atracţia fizică. Iubirea romantică (acea scânteie-clişeu) e cea care necesită multă energie şi resurse. Pe când atracţia fizică poate fi doar ceva de moment şi, evident, nu este nevoie să depunem mare efort pentru a întreţine această atracţie.

Dacă ar fi să ne luăm după arhi-cunoscutul citat din Johnny Depp, „alege-l pe al doilea, pentru că dacă l-ai fi iubit pe primul, nu te-ai fi îndrăgostit de al doilea“, alegerea ar fi foarte simplă. „Tu mergi în runda următoare, tu, pa!“ Şi totuşi (mereu va exista un „dar“ sau un „şi totuşi“), parcă primul e drăguţ, e aşa şi pe dincolo. Eu nu cred în destin, deci problema nu e ordinea în care au apărut – puteau, foarte bine, să apară în ordine inversă sau, de ce nu?, la ani distanţă. Nu e o problemă de ghinion sau noroc, ci totul se rezumă la neîncrederea în sine şi în frica de a lua decizii.

Într-un final, nici măcar nu e vorba de o decizie. De fapt, ştii ceea ce vrei, doar că ţi-e frică să dai curs deciziei. Poate ţi-e teamă de eterna întrebare „ce-ar fi fost dacă?“. Aşa că, dacă vrei ca această situaţie să ia sfârşit, ia-ţi inima în dinţi şi spune cu voce tare ceea ce oricum gândeai. Ai grijă, totuşi, să faci diferenţa dintre iubire şi prietenie! Nu te lăsa indus/ă în eroare – dacă un prieten are şi sentimente romantice faţă de tine, asta te-ar putea influenţa şi-ai confunda prietenia cu iubirea. Gândeşte la rece, poate vei realiza că cel mai bine este să renunţi la amândoi, nu ştii niciodată…

Leave a Comment