Pledoarie pentru DaDa

Rubrica Pledoariile lui Mery: Pledoarie pentru dada

de Maria Cârstian – redactor

Luaţi un ziar. Luaţi nişte foarfeci. Alegeţi din acest ziar un articol de lungimea pe care intenţionaţi s-o daţi poemului dumneavoastră. Decupaţi articolul. Decupaţi apoi cu grijă fiecare dintre cuvintele care alcătuiesc acel articol şi puneţi-le într-un sac. Scuturaţi uşor. Scoateţi apoi fiecare tăietură una după alta. Copiaţi cu conştiinciozitate în ordinea în care au ieşit din sac. Poemul o să semene cu dumneavoastră…“ Tristan Tzara

După cum ştiţi deja unii dintre voi, dadaismul este un curent artistic dezvoltat undeva după Primul Război Mondial. După cum ne informează şi DEX-ul, acesta era caracterizat prin „negarea legăturii dintre gândire şi expresie şi prin ridicarea hazardului la rang de principiu de creaţie“. Mai simplu spus, curentul DaDa cultivează ilogicul.

Asta am remarcat şi eu la prima mea ciocnire de dadaism. Aflată la o vârstă încă fragedă, am avut ocazia de a viziona cu a mea mamă unul dintre primele filme dadaiste. Acţiuni se succedau fără vreo cronologie sau noimă şi totul părea cât se poate de absurd. Mai târziu l-am descoperit pe suprarealistul Duchamp, parte integrantă a acestei avangarde. Ideile lui m-au frapat şi pe mine astăzi, poate la fel de mult cum au frapat ieri şi societatea secolului XX, pe care a reuşit totuşi să-şi lase cu succes amprenta. Sfidător pentru morala tradiţională, Duchamp a expus un bideu şi l a transformat în operă de artă, prin convingerea sa că orice obiect obişnuit poate deveni artă, dacă autorul îi atribuie o anumită semnificaţie.

Fiind o adevărată manifestaţie, o revoluţie DaDa, curentul s¬-a extins în mai toate domeniile artistice. În literatură, de asemenea, dadaismul şi-a pus frumos amprenta cu poezii bizare, alcătuite din cuvinte nefireşti şi în organizări imprevizibile. Iar pentru cei interesaţi, o „reţetă“ a acestor poezii dubioase se regăseşte chiar în citatul lui Tristan Tzara, un iniţiator al acestei mişcări.

Bref, categorisit ba ca artă, ba ca anti-artă; ba ca ingeniozitate, ba ca absurditate cruntă – dadaismul a fost şi cred că încă mai poate fi considerat „ceva nou“. Până data viitoare: „Gaga di blong Bling/ gaga blung gaga blung“ (fragment de poezie DaDa a lui Hugo Ball).

2 thoughts on “Pledoarie pentru DaDa”

  1. Articolul precedent ti l-am laudat, acum esti departe de felicitari. Ma dezamagesti cu asta, iar sentimentul general este ca ti-a fost prea lene sa scrii ceva. Articolul l-as pune in categoria “wikipedia wanna be”. Deci, chiar crezi ca ti-a iesit un articol de care sa fii mandra?

    O pledoarie pentru ceva mort, a disparut curentul, caci de-aia e curent, a fost si s-a dus. Acum sper ca si modul asta de a scrie articolele e doar un curent la tine, vine si se duce, vreau ceva mai bun.

    Ne mai citim luna viitoare.

    Reply
    • Eu pledez pentru ceea ce imi place, fie el viu sau mort. Asa cum imi place bunul gust, imi place si dadaismul.

      Da, poate mi-a iesit un “wikipedia wanna be” desi nu asta era intentia. Voiam mai intai sa pun lumea in tema ca mai apoi sa dezvolt niste idei personale. Daaaaaar, limita de caractere m-a omorat.
      In fine, asta nu s-a intamplat deci degeaba o mai spun acum.

      Asadar, articolul ramane intentionat doar un hint pentru un curent interesant, pe care poate nu toti liceenii il cunosc.

      Reply

Leave a Comment